Atelier

Cum se face un film. Etape esenţiale în construcţia unui proiect cinematografic

CUPRINS

CAP. I

1. IDEEA
1.1. De unde ne vin ideile
1.2. De ce unele idei sunt mai valoroase ca altele

2. SCHIŢA. DRAMATIZAREA IDEII
2. 1. Personajul principal
2. 2. Subiectul
2. 3. Dezvoltarea subiectului
2. 4. Încheiere

3. SINOPSIS
Ce este un sinopsis

4. SCENARIUL
4. 1. Finalul
4. 2. Identitatea protagonistului
4. 3. Acţiunea
4. 4. Conflictul
4. 5. Structura
4. 6. Rezolvarea conflictului

CAP. II

5. PRE-PRODUCŢIA
5. 1. Echipa de filmare
5. 2. Casting
5. 3. Locaţii
5. 4. Plan de filmare
5. 5. Citirea scenariului cu actorii

6. PRODUCŢIA
6. 1. Platoul
6. 2. Tehnici de filmare
6.2.1. Mişcări de cameră
6.2.2. Încadraturi
6.2.3. Mişcarea în cadru

6. 3. Filmarea

7. POST-PRODUCŢIA
7. 1. Materialul brut
7. 2. Montaj
7. 3. Tipuri de montaj

CAP. I

1. IDEEA

1.1. De unde ne vin ideile

În principiu, orice ne înconjoară poate deveni o sursă de inspiraţie.

o întâmplare la care am fost martori
un vis
relatarea unui prieten sau a unei cunoştinţe
o ştire
o amintire
un gest sau o atitudine
un simplu cuvânt
un fragment muzical
un sunet sau un miros special
un gust anume

Practic, lista poate continua la nesfârşit, de la simple gesturi la o suită întreagă de întâmplări.

1.2. De ce unele idei sunt mai valoroase ca altele

Nu toate sursele în cauză sunt idei. Mai întâi, senzaţiile din început se materializează în stări, stările respective sunt supuse la rândul lor altor transformări legate de caracterul, personalitatea fiecăruia. Abia la capătul acestui proces putem vorbi de acel “declic” numit idee.

Când o idee e mai bună decât alta?

Cel mai simplu răspuns ar fi când cele conţinute în această idee “fac sens”, se leagă, au consistenţă, iar odată împărtăşite, captează atenţia instantaneu.

2. SCHIŢA. DRAMATIZAREA IDEII

2.1. Personajul principal

Este elementul în jurul căruia se construieşte întreaga structură a unui scenariu. Nevoile “lui” generează acţiunea, căci ce este până la urmă un scenariu dacă nu povestea unui individ (sau unui grup) care şi-a anunţat un scop şi luptă pentru atingerea scopului propus?

Pentru o mai bună vizualizare a etapelor construcţiei unei poveşti cinematografice:
– fără personaj nu există acţiune, fără acţiune nu există poveste, iar fără poveste nu există scenariu.

2.2. Subiectul

Ce este “subiectul” unui scenariu?

În film, subiectul este acţiunea însăşi. Implică, desigur, personajul principal şi conflictul rezultat din contradicţia dorinţele/ visurile/ necesităţile acestui personaj şi cei/ cele ce i se opun.

2.3. Dezvoltarea subiectului

Avem, aşadar, un personaj principal care-şi doreşte ceva. Avem un alt personaj (sau mai multe) care i se opune. De aici rezultă conflictul; având toate acestea, avem un subiect. Felul în care decurge acţiunea, toate etapele care duc spre rezolvarea conflictului ne arată cum e dezvoltat subiectul.

2.4. Încheierea

Reprezintă modul în care s-a rezolvat conflictul. Poate fi în favoarea sau în defavoarea personajului central al acţiunii.

3. SINOPSIS

Ce este un sinopsis?

Povestirea pe scurt a întregului scenariu. Povestire care dă informaţii despre personajul principal, dorinţele acestuia, conflict şi rezolvarea conflictului.

Este un instrument de lucru şi în acelaşi timp o formă de prezentare a scenariului către producători/ case de producţie etc. Prezintă caracterul unic al filmului, e prin excelenţă, cartea lui de vizită, iar pentru asta, concizia şi simplitatea sunt definitorii.

4. SCENARIUL

4.1. Finalul

Contrar a ceea ce se crede, finalul unei povestiri trebuie ştiut, “aflat”, înainte de a scrie primul rând dintr-un scenariu.
De ce?

Pentru că:

ştiind finalul, ştii deja, sau îţi poţi face o idee mai clară despre felul în care se va structura filmul
practic îţi defineşti un reper; ştiind destinaţia, îţi poţi alege mai lejer traseul pe care vrei să-l urmezi

4.2. Identitatea protagonistului

Cum spuneam, personajul principal este elementul în jurul căruia se construieşte întreaga structură a unui scenariu.
Necesităţile lui generează conflictul, iar acesta acţiunea. Filmul înseamnă acţiune.

Cum se construieşte un personaj?

Ca un personaj să fie credibil trebuie să “împrumute” identitatea unui personaj real:

unde s-a născut
cine îi sunt părinţii
educaţie
stare civilă
profesie/ realizări profesionale

Dar, atenţie: nu este o fişă din evidenţa populaţiei! Toate aceste elemente sunt subînţelese, se substituie gesturilor, acţiunii şi personajului nostru în ansamblu.

Practic un personaj bun se “citeşte” prin gesturile sale. Cu cât ele sunt mai bine structurate, mai inspirat alese, cu atât personajul e mai viu.

Gesturile în cauză (desigur, incluzând aici limbajul trupului), dar şi felul în care vorbeşte, sunt mai importante decât hainele, culoarea părului sau accesoriile pe care le poartă – asta nu înseamnă ca acestea din urmă nu contează. Detaliile respective trebuie în genere date cu “zgârcenie”- aceasta e treaba regizorului, a creatorului de costume sau a scenografului.

Orice poate ajuta la construcţia unui personaj. De la cel/ cea cu care trăieşte, la vecini, felul, dar şi locul în care îşi face cumpărăturile, relaţia cu strada, animalele, colegii de serviciu, frecvenţa cu care îşi sună părinţii, frustrările acumulate în şcoală, consecvenţa cu care urmăreşte o idee, ş.a.m.d.

Peste toate acestea însă, ceea ce dă viata cu adevărat unui personaj, sunt dorinţele lui şi felul în care se raportează / lupta ca să le îndeplinească.

4.3. Acţiunea

Reprezintă desfăşurarea unui set de evenimente într-o structură dată. Acţiunea este, deci, totalitatea mişcărilor, gesturilor, atitudinilor, activităţilor în ansamblul lor întreprinse de personajele unui film.

Ce generează acţiunea?

4.4. Conflictul

Conflictul e motorul acţiunii.

Vor exista întotdeauna personaje care să se opună dorinţelor protagonistului, cum în viaţa reală exista oameni, întâmplări, momente etc. care se interpun între noi şi scopurile noastre.

4.5. Structura

Structura e scheletul poveştii şi e împărţită în trei mari acte, notate ca atare, Actul I, Actul II, Actul III.

Fiecare act la rândul lui are diviziuni asemănătoare structurii de ansamblu, asta înseamnă că fiecare secvenţă, practic se compune din trei acte, după formula: expunere, dezvoltare, rezoluţie/ finalizare.

Scrierea unui scenariu e, mai mult sau mai puţin, asemănătoare unei formule matematice – cu cat o respecţi, cu atât acțiunea filmului/ rezultatele sunt mai bune.

Actul I

cine este personajul principal
care este “istoria”/ background-ul lui
cine sunt personajele din jurul lui
care sunt nevoile lui
cine e de partea lui
cine/ ce i se opune

Actul II

ce face protagonistul pentru a-şi împlini dorinţele/ scopul declarat în primul act
cum interacţionează cu cei/ cele ce i se opun
cum reacţionează cei cu care e în conflict
evoluţia conflictului
continuarea demersurilor lui pentru a-şi atinge scopul

Act III

primele semne care arată dacă protagonistul s-a apropiat/ s-a îndepărtat de împlinirea scopului propus
rezolvarea conflictului
protagonistul şi-a atins/ nu şi-a atins scopul

4.6. Rezolvarea conflictului

Rezolvarea conflictului într-un scenariu înseamnă teoretic sfârşitul filmului.
El poate avea una sau mai multe etape – în funcţie de complexitatea lui sau de intenţia autorului.

CAP II

5. PRE-PRODUCŢIA

5.1. Echipa de filmare

Prima “grijă” a unui producător (sau a unei case de producţie) e să stabilească echipa care va transpune cinematografic scenariul acceptat.

Din echipă fac parte inițial:

regizorul
operatorul
sunetistul
scenograful
editorul

5.2. Casting

Castingul, alegerea actorilor e primul pas efectiv în construcţia unui film. Ai nevoie de fler, de “viziune”, de inspiraţie ca sa-ţi alegi actorii. Trebuie să-i vezi în “joc”, în desfăşurare, să-ţi închipui cum va arăta personajul/ personajele după ce vor căpăta “faţă”/ personalitate.

Şedinţele de casting se organizează de către casa de producţie/ producător, la sugestia regizorului sau uneori la recomandările scenaristului. (Se poate întâmpla ca un rol sau altul să fi fost scris special pentru un actor anume).

5.3. Locaţii

Locaţiile de filmare reprezintă spaţiile, locurile în care se vor filma secvenţele viitorului film.
Ele se aleg în tandemul regizor – operator în funcție de nevoile filmului/ acțiunii acestuia.

5.4. Plan de filmare

Planul de filmare este alcătuit în formula regizor- producător şi este un instrument extrem de important în bunul mers al realizării unui film.
Se stabilesc zilele de filmare, locaţiile aferente, echipa care participă, actorii implicaţi. Sunt trecute de asemenea deadline-urile pentru fiecare din secvenţele care urmează să fie filmate. Producătorul este cel care impune aceste date limită, regizorul este cel care se angajează să le respecte.

5.5. Citirea scenariului cu actorii
Etapa preliminară repetiţiei “pe platou” e stabilită de regizor şi presupune o întâlnire “informală” cu toţi actorii implicaţi (în funcţie de complexitatea filmului) în cadrul căreia se citeşte scenariul, regizorul răspunde la întrebări, clarifică secvenţele care cer un tratament special etc. De menţionat că în aceasta fază nu li se cere actorilor să interpreteze, ci doar să se familiarizeze cu textul scenariului.

6. PRODUCŢIA

6.1. Platoul

“Platoul” e numele generic al spaţiului în care se efectuează filmarea, se referă atât la studiourile special amenajate cât şi la locaţiile în aer liber.

6.2. Tehnici de filmare

În general regizorul este cel care, după o prealabilă consultare cu operatorul, dictează tehnicile de filmare.
Tehnica de filmare nu este un proces aleatoriu, ci e dată de caracterul filmului, de acţiunea lui.

6.2.1. Mişcări de cameră

Traveling
Camera este fixata pe un cărucior mobil sau pe un suport care la rândul lui e aşezat pe şine. În funcţie de mişcare, poate fi:

– înainte
– înapoi
– lateral
– circular (când camera aflată pe un suport mobil filmează de jur împrejurul unui obiect, decor, actor etc.)

6.2.2. Încadraturi

Încadraturile sau planurile se referă la felul în care e văzut spaţiul de filmare prin cameră.
Planurile de filmare

Apropiat (în care subiectul este văzut în parte din decor)
Îndepărtat (subiectul şi decorul sunt văzute în totalitate)
Întreg (subiectul este văzut din cap până în picioare)
American (de la genunchi în sus)
Mediu (de la brâu în sus)
prim-plan (de la umeri la cap)
gros-plan (este văzut doar capul)
detaliu (un detaliu al subiectului)

Unghiuri de filmare

plonjeu (subiectul văzut de sus în jos)
contraplonjeu (de jos în sus)
amorsă (subiectul văzut peste umărul altui subiect)

6.3. Filmarea

Aşadar, platoul a fost aranjat, s-au dat ultimele retuşuri decorului, actorii au fost machiaţi şi şi-au ocupat locurile în spaţiile convenite cu regizorul, lumina a fost setată-

Pas 1
Repetiţia prealabilă filmării (fără înregistrare pe peliculă sau bandă video)
pentru o mai bună sincronizare a actorilor
pentru economia filmului/ peliculei

Pas 2
Asistentul de regie anunţă că începe filmarea dând comanda Atenţiune! Se filmează! sau Linişte pe platou! Pregătiţi-vă pentru filmare!

Pas 3
Regizorul comandă:
Motor!
Acţiune!

şi practic putem spune că filmarea a început.

7. POST-PRODUCŢIA

După încheierea filmării rezultă aşa numitul material brut.
Regizorul este cel care selectează acest material indicând editorului secvenţele/ cadrele cele mai bune.

7.1. Montajul

Montajul reprezintă succesiunea secvenţelor cinematografice în ordinea prestabilită de regizor împreuna cu editorul.

Importanţa montajului este esenţială în film. Montajul dă, practic, viaţă filmului. Fără ordonarea imaginilor filmate n-ar exista decât materialul brut.

7.2. Tipuri de montaj

După felul în care se succed secvenţele intr-un film, montajul se împarte în două mari categorii:

Liniar (secvenţele se citesc în ordinea temporală firească, “crescătoare”, reală)
non-liniar (timpul în acest gen de montaj filmic nu urmează un traseu normal- singurul criteriu în succesiunea imaginilor este dat de intenţiile creative ale regizorului)

7.3. Tranziţii

Tranziţiile sunt procedee cinematografice prin care o secvenţa de film succede altă secvenţă printr-un procedeu tehnic de tipul:

tăietura la fotogramă (cel mai simplu şi cel mai întâlnit procedeu de montaj: o secvenţă de film este pur şi simplu alăturată altei secvenţe)
dizolv (secvenţa A se dizolvă în secvenţa B)
supraimpresiune (secvenţa A se suprapune secvenţei B)
fondu – serii de tranziţii ( dizolv, supraimpresiuni) prin care se urmăreşte crearea unui efect artistic mai pronunţat în succesiunea unor secvenţe)
fade in (deschiderea secvenţei prin deschiderea efectivă a cadrului – orice început de film
fade to black – închiderea în negru a unui cadru/ secvenţe
fade out (ieşirea din secvenţă- sfârşitul filmului)

În fotografie: Paul Ţanicui

Despre autor

Paul Țanicui

Paul Țanicui

Paul Ţanicui a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărţi, marochiner, săpător de fântâni în fosta Yugoslavie, vânzător ambulant de cârnaţi italieneşti, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenţii de publicitate (BBDO, Publicis), iniţiator, dezvoltator şi producător al proiectelor muzicale Shukar şi Shukar Collective. A lucrat la scrierea unui film comisionat de John Turturro pentru Canal +, a contribuit ca producător delegat la realizarea unui album world music susținut de Peter Gabriel.
A absolvit Facultatea de Film din cadrul UNATC București și lucrează ca scenarist şi regizor de film (Iagalo, Mousse au Chocolat, Two Lives).
Este autorul așa numitei ”reality-book” „Trăind pe credit”, Brumar 2012, a romanului „Quimera”, Humanitas 2015 și a unui volum de poezie „Cealaltă inimă”, apărut în ediție de lux cu gravurile lui Ciprian Mureșan. Are în pregătire o carte dedicată lăutarilor din Taraf de Haidouks, care urmează să apară la HarperCollins cu sprijinul lui Johnny Depp.

Scrie un comentariu