Cutii (poeme)

***

tu moștenești talentul familiei
eu moștenesc alergiile
vorbesc foarte rar despre asta
și numai dacă mă întreabă cineva

la concursuri, olimpiade
faza pe școală, pe sector, pe municipiu și apoi pe țară
în colțul din dreapta foii
cel care e sigilat când se predă lucrarea
trebuie scris și numele tatălui
tot timpul ezit înainte să completez

când o să mor sau o să mă mărit
numele tatălui nu va mai apărea pe nicio hârtie

***

nu poți să știi ce se ascunde după pleoape
imagini pe care le derulez în minte iar și iar
nu mă satur niciodată de ele
de lumina lor liniștitoare
îmi plac mai ales amintirile din primii 7 ani de viață
în care credeam ca familia mea e perfectă
și nu puneam prea multe întrebări

mergeam cu bunica sub teiul enorm de la școală
bunica lua și un taburet
culegeam amândouă florile mirositoare
și habar n-aveam că imaginea asta o să-mi rămână lipită de ochi

stau pe canapea
prin ochii închiși trec niște raze de soare
și pot să văd cum îmi zvâcnește o venă

decât beznă mai bine o venă care se zbate
o venă roșie și foarte foarte subțire
o floare de tei pe retină
ceaiul medicinal pe care încă îl beau în fiecare iarnă uneori chiar vara
un taburet

***

ca să fii eficient
azi am învățat că
înainte să resuscitezi pe cineva
trebuie să-i tai hainele
și să apeși direct pe pieptul gol
la 4 cm în jos față de stern și 4 mai sus de buric