Nr. 159 Plicul lui Pașadia

Infinitul mărginit

Mă uit cu tot mai mare drag la portretele televizate consacrate marilor actori ai scenei românești. Leopoldina Bălănuță, Olga Tudorache, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Adrian Pintea – pe astea le-am văzut și mă pregătesc pentru Gheorghe Dinică. Emisiunea (producător: Daniela Ciolan, realizator: Cătălin Mireuță) îmi aduce în fața ochilor propriul meu trecut, anii ’80, așa cum erau ei.

De actori îmi amintesc parcă mai bine decît de actrițe. Mamei nu i-au plăcut nici Leopoldina Bălănuță, nici Olga Tudorache și probabil că m-a influențat și pe mine. Dar portretul consacrat celei dintîi a fost unul dintre cele mai frumoase. Dan Condurache spune că, deși Cotescu îi avertizase că după facultate nu-i va ajuta nimeni, doamna Bălănuță i-a ajutat totuși. Toți își amintesc de ea cu o privire iubitoare și cu o expresie radioasă pe fața lor.

Pe bărbați i-am văzut peste tot, de la „Nea Mărin miliardarul” și „Iancu Jianu, haiducul” pînă la „Frații Jderi”. Interesant că Cozorici nu mi s-a părut niciodată un actor de talia lui Amza Pellea sau de cea a lui Adrian Pintea, și pînă și portretul e mai vag, mai puțin reușit, aproape nimeni nu reușește să spună ceva personal despre el, așa cum Dan Tudor, în schimb, spune foarte frumos despre Albulescu că atunci cînd el a tăcut pe scenă parcă se oprise și timpul.

Cîțiva actori apar de fiecare dată. Mircea Rusu pare că a cunoscut pe toată lumea. El e singurul care spune ceva personal despre Cozorici, cum am și scris într-o tabletă anterioară. Dar cîteodată cred că ar fi mai bine dacă i-am auzi și pe ceilalți, pentru că amintirile ar putea fi mai dispersate, colectate de la mai mulți.

Oricum, emisiunea este una reușită. Actorii mor parcă și mai curînd decît oamenii în general, rolurile lor zboară cu vîntul. Din acest punct de vedere, nimic nu e mai frumos ca inițiativa de a le păstra memoria cît se poate de trainic.

 

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.