Cartea săptămânii Nr. 301-302

Ion Mureşan – poetul intervalului




Reiau în acest număr dublu al Literomaniei un articol mai vechi dedicat poeziei lui Ion Mureșan. Articolul a apărut în 2008, în revista brașoveană „Astra”. Între timp, Ion Mureșan a mai publicat „cartea Alcool” (2010, Charmides), antologia „Iluminarea marilor construcții” (antologator Teodor Dună, 2016, Tracus Arte) și „Introducere în poezie” (Charmides, 2023). (Raul Popescu)

Ion Mureşan – poetul intervalului

 

„Fără a deveni pescarul care prinde balena,
El ajunse călugăr.”

Haiku dedicat maestrului zen Nichiren

 

În poemul „Autoportret la tinereţe”, Ion Mureşan scria despre sine, despre misiunea sa: „eu trebuie să exprim acel sunet fantastic de tăios ce se naşte/ când numele se izbeşte deasupra lucrului pe care îl denumeşte”. O misiune deloc uşoară. Ion Mureşan este unul dintre rarii poeţi care ia în serios poezia, poezia ca mod de existenţă, poezia ca unealtă de sfredelire a zidului ce ne desparte de un paradis pierdut. Poate din acest motiv nu a publicat decât trei volume: „Cartea de iarnă” (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1981), „Poemul care nu poate fi înţeles” (Ed. Arhipelag, Târgul-Mureş, 1993) şi „Paharul” (Ed.Scriptorium, Baia Mare, 2007). Apariţia celui de al doilea volum de poezie s-a datorat în mare măsură, după cum ne dezvăluie Andrei Bodiu într-un studiu dedicat poeziei lui Ion Mureşan („În căutarea Poeziei” din volumul „Direcţia optzeci în poezia română”, Ed.Paralela 45, 2000), insistenţelor prieteneşti ale criticilor de la revista „Vatra”: Cornel Moraru, Virgil Podoabă şi Al.Cistelecan – acesta din urmă considerându-l pe Ion Mureşan unul dintre vârfurile generaţiei ’80, alături de Mircea Cărtărescu şi Aurel Pantea. În aceste condiţii, noi, ca iubitori de poezie, ar trebui să fim mulţumiţi că a existat totuşi o posibilitate de a-l determina pe acest poet dezordonat cu propriile sale creaţii să mai publice un volum după doisprezece ani de „tăcere”, acesta fiind intervalul de timp scurs de la debutul poetului clujean până la apariţia celui de al doilea volum al său în 1993; în schimb, Ion Mureşan a publicat şi publică intens în revistele literare din provincie. Este un obişnuit al evenimentelor care au în centru într-un fel sau altul poezia, nu se fereşte de public, ceea ce nu surprinde la un poet al oralităţii, al vorbirii, aşa cum este Ion Mureşan.

Încă din volumul de debut, „Cartea de iarnă”, poate fi sesizată la acest poet frustrarea datorată zădărniciei încercării de a exprima ceea ce se află dincolo de cuvinte cu ajutorul poeziei („Dar poezia refuză să mai intre în poem”, „Izgonirea din poezie”). Imposibilitatea limbajului de a mai recupera sensurile originare ale cuvintelor („…când toate se pot spune cu/ voce tare/ nimeni nu-şi mai alege cuvintele!”, „Izgonirea din poezie”), îi impune poetului o întoarcere spre sine însuşi în speranţa unei resuscitări a demnităţii cuvântului: „Vorbesc din propria-mi piele, singura care îmi stimulează/ ambiţia de a huzuri/ oferind cuvintelor un fel de demnitate cu pori şi delicate/ firicele de păr” („Înălţarea la cer”). Dar poetul se „ratează”, cel puţin asta pare a simţi, şi atunci nu-i mai rămâne decât nebunia, sau cel puţin simularea acesteia. Doar astfel poate să spargă monotonia, convenţionalul gesticii şi vorbirii care caracterizează o lume altfel insipidă. Orice gest e binevenit în măsura în care dinamitează banalul: „şi tot atunci primirăm veste/ că un copil lunecând printr-o fereastră/ pluti un timp deasupra unui cartier mărginaş” („O scară rezemată de un turn”). Poezia ar trebui să participe la această alungare a convenţionalului, a banalului, chiar dacă asta ar însemna a o transforma într-o „sperietoare”, ilustrativ în acest sens fiind „Poemul despre poezie”: „Toată viaţa am adunat cârpe să-mi fac o sperietoare/ îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvârşeam lucrarea/ grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori când adormeam/ iar acum când e gata noapte de noapte sting lumina şi numai bănuind-o acolo/ încep să urlu de spaimă.” Poezia lui Ion Mureşan este infuzată de o ironie subtilă (şi tristă în acelaşi timp). Chiar descrierile unor scene care trimit la acte încărcate de sacralitate, precum înălţarea la cer, sunt realizate în notă ironică, semn al unei neîncrederi cronice în posibilitatea unei evadări dintr-un univers calp: „He, he mâine dimineaţă voi prinde un câine roşcat de un/ picior şi rotindu-l deasupra capului ca pe o elice/ cu adevărat o să mă înalţ la cer” („Înălţarea la cer”). Destinul poetului de a evada – chiar dacă nici el nu mai crede în posibilitatea acestei evadări – spre alte locuri, alte tărâmuri (poate spre acel Paradis eidetic despre care a scris în eseul „Note la un Paradis pierdut”?),  nu poate fi totuşi eludat („Eu duc pe umăr steagul singurătăţii şi nu-l duc spre locuri/ de desfătare”, „Izgonirea din  poezie”). Aceasta este imposibila lui condiţie. De aici tensiunea poeziei lui Ion Mureşan. În eseul „Poezia şi pielea de porc”, apărut în volumul de eseuri „Cartea pierdută (o poetică a urmei)” (Ed. Aletheia, Bistriţa, 1998), Ion Mureşan, într-un mod original şi amuzant, descrie condiţia ingrată a poetului folosindu-se de povestea „Porcul fermecat”. În această poveste, fata de împărat arde pielea de porc a soţului ei, pentru a-şi păstra soţul numai în forma sa umană. Ei bine, între noi şi poezie se află o piele de porc! Între omul diurn şi cel nocturn se află o piele de porc! Poeţii sunt cei care rămân pe vecie prinţii tocmai pentru că li s-a ars pielea de porc: „Ziua ar da orice să poată arunca în foc pielea porcului. Aşa stând lucrurile, oamenii se adună, se sfătuiesc (cu cine?) şi sacrifică pe câţiva dintre ei care să le reprezinte cu neruşinare de porc ruşinea de a fi prinţ. Aceştia sunt poeţii”.

Ion Mureşan este, aş putea spune, poetul neputinţei de a fi poet, aşadar nu putea să scrie decât un poem care să nu poată fi înţeles. Cel de al doilea volum de versuri al său chiar aşa se şi numeşte: „Poemul care nu poate fi înţeles”. Viziunea poetică nu face decât să îngreuneze exprimarea, să încâlcească părţile de vorbire. Poemul care nu poate fi înţeles „este stolul de ciori ce se roteşte cu voioşie/ în jurul frunţii,/ bruma neagră a frunţii mele: limba în gură e rece/ ca gheaţa şi aproape casantă,/ ca o decoraţie acordată de Dumnezeu profeţilor;/ el este vinul care nisip se face în gura ta” („Poemul care nu poate fi înţeles”). Neputinţa de a exprima ceea ce trebuie aşa cum trebuie nu mai provoacă revoltă, ca în primul volum, ci resemnare. Poetul „aproape bătrân, aproape gârbov,/ cu aureola împăturită sub braţ” se aşează la rând, „după sute şi sute de oameni”, pentru a putea vedea şi el, acum, când moartea îi dă târcoale, „poemul tămăduitor”, „poemul care nu poate fi înţeles”. Asta după ce viaţa i-a fost distrusă de poezie: „mierea zilelor mele ai risipit-o/ pe limba neruşinaţilor” („Viaţă distrusă de poezie”). Poezia în sine nu poate rezulta decât dintr-un şir de erori, ea devenind astfel „o înşiruire potrivită de erori”, „o armonizare cât de cât a erorilor” („Lanţurile peste ferestre”). Resemnarea vine dintr-o constatare oarecum banală: „căci nu toate sunt exprimabile şi nici toate exprimabile” („Un car negru”).

Ion Mureşan, poet situat de către critica literară la graniţa dintre expresionism şi suprarealism, este un poet al căutării „ratate”, în măsură în care acel Paradis căutat este definitiv pierdut, acea evadare mereu dorită („Nu am decât o singură prejudecată- realitatea”, „Izgonirea din poezie”) este la urma urmei imposibilă. În cele din urmă, căutarea în sine este cea care produce poezia, cea care rupe barierele dintre „de nerostit” şi „de rostit”. Ion Mureşan este poetul intervalului, cel aflat departe, dar nu ajuns (încă) la destinaţie.

 

 

Prima pagină Rubrici Cartea săptămânii Ion Mureşan – poetul intervalului

Donează

Interviu cu Bernard Pivot, la București

Cunoscutul jurnalist de televiziune Bernard Pivot – plecat dintre noi pe 6 mai, la 89 de ani – şi-a dedicat ...

Jocul cu literatura

A fost numit „roman dificil”, exemplu perfect de „proză experimentală” sau chiar de literatură science-fiction. Admirat de o parte a ...

„Un loc botezat Kindberg” de Julio Cortázar

Botezat Kindberg, de tradus candid prin muntele copiilor ori de văzut precum muntele cel prietenos, binevoitorul munte, oricum ai lua-o ...

„Ecouri din pădurea întunecată” – o antologie Twin Peaks

În curând, la Editura Tracus Arte va ieși din tipar o antologie de poezie română contemporană pe care am coordonat-o, ...

Macbeth, azi…

 „«Macbeth» este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir ...

„Mortul reînviat” de Lu Xun (II)

Vă propunem, în acest număr al Literomaniei, cea de a doua parte a piesei „Mortul reînviat” de Lu Xun (1881-1936) ...
Reach content for Google search „Andrei Bodiu”, „Andrei Bodiu poezii”

Andrei Bodiu şi poezia cotidianului

În ziua de 27 aprilie a anului 1965, s-a născut, la Baia Mare, Andrei Bodiu. A plecat dintre noi tot într-o ...

Un roman exemplar

Respins, pe rând, de mai multe edituri italiene, romanul „Ghepardul” a fost publicat abia în 1958, la un an după ...

„Mortul reînviat” de Lu Xun (I)

Vă propunem, în acest număr al Literomaniei, prima parte a piesei „Mortul reînviat” de Lu Xun (1881-1936), unul dintre întemeietorii ...

„Balada necunoscutului” de Cristina Vremeș (fragment)

Vă invităm să citiți, în Literomania nr. 326, un fragmet din romanul „Balada necunoscutului” de Cristina Vremeș, în curs de ...

Girls, Movies, Books

Born in Barcelona in 1961, Clara Usón is one of the iconic voices of contemporary Spanish fiction, her novels (from ...

In Pursuit of Happiness

The Spanish Quarters are not just that quaint charming place which the tourists who arrive in the centre of Naples ...

Metamorfozele ficțiunii (fragment)

Cartea săptămânii este, în acest număr al Literomaniei, volumul de eseuri și cronici „Metamorfozele ficțiunii” de Rodica Grigore, volum recent ...

„Focul” de Daniela Krien (fragment)

Roman ajuns numărul 1, respectiv numărul 3 pe lista bestsellerelor în Elveția și în „Der Spiegel” și nominalizat la Dublin ...

Despre ispitele imaginaţiei

Don Rigoberto şi frumoasa lui soţie, Lucrecia (a doua soţie, de fapt) se despart din cauza unei scene scandaloase surprinse ...

The Installation of Fear

Ever since the beginning of 2020, when the Coronavirus pandemic spread across (and terrified) the world, serious diseases, the epidemics ...

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu s-a născut în 1981, la Brașov. În 2017, a publicat volumul „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. În 2019, a coordonat, alături de Adina Dinițoiu, volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). În 2022, a publicat, la Casa de Pariuri Literare, romanul „Și la început a fost întunericul”, roman nominalizat la cea de-a 37-a ediție a „Festival du premier roman de Chambéry”. De asemenea, a fost nominalizat la Concursul de dramaturgie UNITER „Cea mai bună piesă românească a anului 2016”, cu piesa „Ziua în care m-am hotărât să uit totul”. Din 2017 până în prezent, este editor coordonator, împreună cu Adina Dinițoiu, al platformei culturale online Literomania.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Susține Literomania


Literomania este o platformă literară independentă, înființată în 2017 de Adina Dinițoiu și Raul Popescu și care funcționează ca revistă online săptămânală. Poți contribui la continuarea acestui proiect cultural independent printr-o donație unică sau recurentă (click pe butonul PayPal. Donate Now).

This will close in 20 seconds