Poezie

Luni seara

Luni seara

Era luni nu sâmbătă dimineața
Ca în poemul tău. Era luni și am închis
Ușa. Holul luminat era pustiu.

Ți-ai șters un număr de telefon vechi. Ai dat
Delete ai scris tu. Și te-ai simțit îngrozitor ai mai scris.

La capăt o altă ușă. Vorbesc cu Adrian.
Nu mai știu ce. Vreau să ies din clădire mă pipăi să văd
Dacă am mobilul,
Nu-l am și nu știu unde l-am uitat.

Claudiu Mitan ieșind de la Academie

Ca un somon din mreje a ieșit Claudiu Mitan
De la Academie.

Mi-a cerut un pol. I-am întins
Zece lei. „Un pol” a zis legănat. Hârâit. „Sunt creditorul
Tău și-al lui Virgil” i-am zis. I-am întins
Banii.

Mi-a spus că a murit
Poetul George Pușcariu.
„De ce?” l-am întrebat
„De nevoie, Andrei, de nevoie. Dacă i-a trebuit!”

Am gâlgâit amândoi ușor până tusea de fumător înrăit
L-a răzbit.

Masa de după

Poetul întrebându-l cu voce lui sonoră pe
Veleitar:
„Dumneavoastră când plecați?”

Iar „dumneavoastră” spunând ceva
Despre o ora foarte apropiată.

„Dar n-aveți timp nici să mâncați…” spune poetul cu o
Grijă perfect ambalată.

Veleitarul are treabă cu Maestrul și Editorul. Poetul
S-a liniștit. Crede că a fost suficient. Cere vin.
Vinul zace în fața lui nemișcat.
Îl privește cu ochi de expert:

„Dar un pahar de vin nu beți?” întreabă.
Veleitarul privește prin el cu ochi apoși.

Înghite greu. Pâinea e moale.

Juan de Borbo

Ai dreptate Caius e bine să
Ai bani.

Acum când mâncăm
Creveți scoici și pește
Pe malul Mediteranei cu Adriana

Mă gândesc și eu că am
Bani. Nu se poate face baie e doar 8
Aprilie dar mă gândesc că am bani.

Să spun că nu-i am?
Că nu am cu ce plăti deliciosul
Platou? Să mă pun să număr în gând până
La ultimul sfanț?

Au trecut vremurile alea
Sunt mult mai sigur pe mine mai detașat
Acum ca și tine mi se pare că am bani și
Briza mă-mbracă în aur mirodenii și sare.

Din vol. Firul alb, Editura Tracus Arte, București, 2014

Scrie un comentariu