Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitorul și traducătorul Mihnea Arion.
1. Ce citiți în aceste zile?
„Omul fără însușiri” de Robert Musil.
2. Care este cartea care v-a schimbat viața?
Deși îndrăznesc să cred că suntem suma lecturilor noastre, așa încât toate ne schimbă mai mult sau mai puțin, cea care îmi vine în minte este „Cartea Roșie (Liber Novus)” a lui Carl Gustav Jung.
3. Ce carte v-a influențat cel mai mult?
În afară de cea deja menționată, cred că „Manualul” lui Epictet.
4. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit.
De regulă nu abandonez cărți – fie din încăpățânare, fie pentru că încerc să aleg cu grijă ce citesc. Însă n-am reușit să duc la bun sfârșit „Cu sânge rece” de Truman Capote, pur și simplu nu m-a prins. Asta se întâmpla cu mult timp în urmă și cred că am fost prea ambițios la vârsta nepotrivită. Poate ar trebui să-i mai dau o șansă.
5. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des.
Sunt foarte părtinitor aici: „Fără simțuri” de Stona Fitch – este prima mea traducere și am o amintire plăcută atât cu cartea (premisa: un ins care de regulă se bucură din plin de plăcerile vieții este răpit de niște teroriști care încep să-i elimine simțurile unul câte unul, iar publicul urmărește evoluția lui – un fel de episod de „Black Mirror”), cât și cu procesul (deși mi-a fost dificil inițial, cum e cu orice lucru pe care-l faci pentru prima oară, a fost foarte satisfăcător să văd munca încheiată).
6. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate?
Știu că este o opinie controversată să pui la îndoială un maestru, însă „Absalom, Absalom!” a lui William Faulkner mi s-a părut teribil de obositoare din cauza stilului. Cred că aceeași poveste putea fi redată într-un chip mult mai accesibil fără să se piardă nimic din esență.
7. Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?
O să dau un exemplu „local” și unul „extern”: „Gorila” de Liviu Rebreanu (foarte interesant ca tablou reprezentativ pentru vremurile agitate de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial și după părerea mea semnificativ mai interesant din perspectiva actuală decât „Ion”, de pildă), respectiv „Punct contrapunct” de Aldous Huxley – deși în imaginarul colectiv este eclipsat de „Minunata lume nouă” (poate pe bună dreptate, ținând cont de implicațiile distopice care par că bat la ușă), romanul în cauză este construit cu o măiestre și minuțiozitate absolut admirabile.
8. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit să o scrieți.
Aș putea numi cel puțin vreo zece, dar cred că „Magicianul” de John Fowles rămâne pe primul loc.
9. Ce carte ați recitit cel mai des?
De regulă nu recitesc cărți, dar cu siguranță mă voi întoarce cu drag la filosofie, mai ales pe măsură ce avansez în vârstă – „Manualul” lui Epictet, „Meditațiile” lui Marc Aureliu sau „Lumea ca voință și reprezentare” de Schopenhauer. Altminteri, aș alege fără să stau pe gânduri „Despre eroi și morminte” de Ernesto Sabato.
Mihnea Arion s-a născut în București în 1995. A studiat informatică timp de doi ani în Scoția și Singapore, după care s-a reprofilat pe limbi străine, obținându-și licența de filolog în italiană și engleză la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București cu un studiu despre începuturile romanului polițist în literatura engleză. Pentru disertația din cadrul Masterului pentru traducerea textului literar contemporan (MTTLC), coordonat de Lidia Vianu, a tradus în engleză volumul de poezie „Satao” al lui Radu Nițescu. A publicat în revista „Steaua” și este colaborator al Editurii Alias Publishing; la Editura Crime Scene Press a contribuit la volumele colective „Centenoir” și „Pandemicon” și a tradus până acum paisprezece romane polițiste, iar pentru Editura Litera a tradus șapte cărți de popularizare a filosofiei.
Sumar Literomania nr. 394 (2026)
Scrie un comentariu