Nr. 192 Plicul lui Pașadia

Nu ajung nicăieri




Singurul meu succes la orele didactice din facultate l-am purtat cu analiza poeziei „Vara” de George Coșbuc, mai ales cu modelul pămînt-poet-cer pe care l-am desenat, profesoarei i-a plăcut mult.

Sînt pînă azi plin de inhibiții cu privire la limba mea română, acordurile gen/număr mă disperă, cred că ar trebui să mă pregătesc abitir la orice curs. Dar „Vara” înseamnă de-atunci pentru mine mult mai mult decît sămănătorism sau mai știu eu ce. De-atunci, îmi pot imagina că nenea Iancu a putut să și discute cu Coșbuc, nu numai să bea niște halbe.

Iar azi dimineață, m-am gîndit la Eminescu: „Nențeles rămîne gîndul/ ce-ți străbate cînturile./ Zboară vecinic, îngînîndu-l/ valurile, vînturile”. Oare e pesimist sau optimist aici? S-ar zice că pesimist, dacă spune că nimeni nu-i înțelege gîndurile. Dar poate e totuși optimist: fără poezii, n-ar fi nici gînduri, care, rămase neînțelese, zboară, dac-ar fi descifrate, ar umbla numai pe pămînt. Poetul e un fel de placă turnantă, ca și la Coșbuc.

Recunosc că, în pofida iubirii mele necondiționate pentru Arghezi, cei doi predecesori sînt mai simpatici din acest punct de vedere. Sigur, trebuie să înveți arta cuvintelor dacă vrei să fii poet – cu toate acestea, poetul este mult mai mult decît un meșteșugar, poate meșteri oricît, dacă nu-l vizitează inspirația.

Poate nu-mi place „Testament” nici pentru că este cumva prea greoi: vorbește despre brazdă și sapă, iar eu îmi desenez imagini interioare mai grațioase despre artă și despre poet. Sigur, fără o asemenea artă poetică, nici psalmii extraordinari ai lui Arghezi n-ar fi atît de telurici și puternici.

Cu cît mă gîndesc mai mult, cu atît ajung la concluzia că nu pot ajunge la o concluzie.

Sumar Literomania nr. 192

 

Susține Literomania

carturesti.ro

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.