Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (XII)

Scrisoarea a douăsprezecea 

Stimate domnule preşedinte,

nu ştiu de ce mi‑a venit taman acum, în timp ce vă scriu, în minte o zicere care sună aşa: ce‑am avut şi ce‑am pierdut. Nu ştiu cu ce se potriveşte, cărei situaţii sau cărei persoane, poate mie, poate neamului din care fac parte, deoarece eu sunt cetăţean român de origine română, ceva mai autentic nici că se poate. Parcă acum când scriu cea de-a douăsprezecea scrisoare e ca şi cum m‑aş (ne‑am) afla în cel de-al doisprezecelea ceas, când orice om normal cade puţin pe gânduri şi devine puţin filosof, meditează (asta înseamnă că gândeşte, nu?) asupra sorţii sale şi uneori, culmea, asupra sorţii neamului din care face parte, fie el chiar un neam de proşti.

Marea gâlceavă, adică marea gălăgie provocată de politicieni, s‑a fâsâit, chiar dacă ea continuă sub formă aparent mai blânduţă. Gura căscată a poporului a primit un dumicat pe care să‑l rumege. Să aibă la ce medita. Speranţele de mai bine li s‑au înecat aproape toate, dar nu toţi sunt conştienţi de asta.

Am văzut (am auzit!) cum s‑au dat în bărci marile noastre figuri politice, cum se ştiu bălăcări, ce limbaj mizerabil folosesc, mai ceva decât băieţii de cartier. Totul, până la urmă, se învârte într‑un cerc vicios şi jegos în aceeaşi măsură. Am observat cum folosesc aceleaşi şmecherii populiste rostite patriotard, fac aceleaşi promisiuni: încep cu pensionarii, trec rapid la tineretul studios, apoi la sănătate, la bolnavii de cancer şi diabet, apoi sar în agricultură… Sunt convins că aceleaşi promisiuni se făceau şi în epoca de piatră, când marii duşmani ai neamului erau dinozaurii şi alte dihănii fioroase. Iar de atunci promisiunile se tot ţin lanţ, formând şiraguri pentru gâtul gros al poporului şi pentru mintea sa îngustă. Nu toţi, unii o au largă, dar sunt împrăştiaţi prin lume ori se pregătesc să plece…

Am un prieten turc, pe nume Arif, care şi‑a deschis câteva magazine în Maramureş. Un turc maramureşan, adică. El îmi explica mie, cât se poate de serios, de grav, că turcii au fost, pe vremuri, doar în vizită în ţara noastră, nu ca nişte cuceritori, ci ca nişte adevăraţi prieteni. Fu o vizită de câteva sute de ani, ce‑i drept, dar tot vizită între prieteni se cheamă, nimic altceva. În această vizită, s‑a făcut schimb de idei, de obiceiuri, de proverbe, de femei, de bani, de daruri, de cunoştinţe, de cultură, de băuturi, aşa, ca între amici. Şi turcul maramureşan mi‑a povestit despre un tânăr şi măgarul său. Ce au făcut ei într‑un mare oraş turcesc. Cam asta ar putea face şi tinerii noştri studioşi care‑şi înroşesc coatele şi ochii de atâta studiu, adunând diplome. Tinerii care au rămas, încă, în patrie, copleşiţi de promisiunile greţos de zemoase şi de lipicioase.

Tânărul turc a absolvit liceul (diplomă), şi‑a luat licenţa (diplomă), apoi masteratul (diplomă), apoi şi doctoratul (diplomă). Şi… nimeni nu‑l băga în seamă. Într‑o zi, a cumpărat un măgar costeliv şi cam răpciugos, dar cu răget mândru. Şi‑a lipit toate diplomele de coada măgarului, începând de la noada curului. Apoi a ieşit cu măgarul la o plimbare lentă prin tot oraşul. Poate aşa, văzându‑i‑se teancul de diplome, va atrage atenţia asupra sa şi atunci cineva, undeva… Ce credeţi că s‑a întâmplat, până la urmă, cu multidiplomatul tânăr turc şi măgarul său? Întrebarea rămâne deschisă…

Vecinii au început să bată în calorifer, semn că aud ce scriu. Închei, nu cumva să‑nceapă ăştia să… ragă, precum măgarii cu diplome‑n coadă, şi mă semnez: un om sfios din ţară.

 

Parteneriat media

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu