Vă invităm să citiți, în numărul de sărbători al Literomaniei, câteva colinde semnate de Ștefan Baciu, poeme-urări compuse după câțiva ani de la stabilirea sa în Hawaii, împreună cu soția sa, Mira Simian. Mai exact, după 1970. O parte dintre acestea au apărut în volumele „Singur în Singapur” sau „Radiografia cuvântului dor”, iar unele au rămas doar sub forma unor felicitări trimise prietenilor de peste mări și țări. Aceste colinde nu au neapărat o valoare estetică (deși nu sunt lipsite de ludic și ingeniozitate), după cum remarca și cercetătoarea Andreea Teliban în articolul „La curțile documentului. Falsificatorul de colinde” („Observator cultural” nr. 1238, 2024), ci mai degrabă au o valoare sentimentală, rod al dorului de patrie care l-a bântuit până la sfârșitul vieții sale pe poetul de sub Tâmpa. În articolul mai sus citat, Andreea Taliban scrie următoarele: „An după an, Ștefan Baciu căuta să își surprindă amicii cu noi colinde, sorcove, cântece de stea. Manuscrise sau dactilografiate, ornate întotdeauna cu desene, Ștefan Baciu își multiplica prin fotocopiere poeziile-urări, uneori mai adăuga o felicitare olografă, și le expedia din vreme amicilor români. Unele au ajuns la destinație, altele au fost interceptate. Însă nimic nu putuse împiedica invazia colindelor hawaiiene. Un gest cald, uman, o apropiere simbolică de un trecut deja îndepărtat, de oamenii și locurile lăsate în urmă”. Vă propunem mai jos șase poeme din seria acestor colinde hawaiiene. (Literomania)
Colind din Pacific
Peste păduri de bambus și de cocotieri
Din Honolulu până în Baleare
între banane și între umbre de meri
steaua sus răsare!
Peste trecut de zăbrele și de granit
peste prezentul sfâșiat în ziare
peste legende, peste istorie și mit
steaua sus răsare!
Peste distanțe și peste cimitire
peste nădejdi și peste barca pe mare
peste tăceri și peste bacoviene clavire
steaua sus răsare!
Peste pescarul de crabi din Molokai
peste copiii din Blaj și din Șeica Mare
peste insule, peste Gura de Rai
steaua sus răsare
ca o taină mare!
Honolulu, Crăciun/ Anul Nou 1973-1974
Sorcove și colinde de Ștefan Baciu (reproducere din volumul „Radiografia cuvântului dor”, Editura Aldus, 1998)
Florile dalbe, flori de bananier
În Trinidad, în Asunción și-n Argentina
la geam un papagal de aur s-a oprit
pe aripi ziua-i drămuie lumina:
florile dalbe au înmugurit.
Pescari mângâie valul în Antile
colori ce vin pe-un curcubeu din Răsărit
coliere lungi de luni și zile:
florile dalbe au înflorit.
Colind-cuvânt dormind în dicționare
redeștepat în inimă la infinit
o stea sclipește peste tropic și răsare:
florile dalbe s-au împlinit.
Timp fost și dus. Un stins ecou de plugușor.
Colindători apar pe prag înzăpezit
O sorcovă se descompune într-un nor:
florile dalbe s-au veștejit.
Ne regăsim în Fiji, în Honduras, în Samoa:
vecini ai unui ev c-un straniu mit
ne strânge-n chingă dorul ca un șarpe-boa:
florile dalbe au împietrit.
Insula Oahu-Honolulu
Decembrie-Ianuarie 1975-1976
Sorcove și colinde de Ștefan Baciu (reproducere din volumul „Radiografia cuvântului dor”, Editura Aldus, Brașov, 1998)
Peisaj de iarnă la Brașov
Ca o vastă pelerină
noaptea cade peste burg
dinspre Graft o violină
spune-adio la amurg
umbrele din strada Sforii
vor porni în sus spre Schei
cu birjarii și schiorii
bănci tăcînd pe lungi alei
nimeni nu mai e la Sfat
țața Vița-i dispărută
când fantome-n lung și-n lat
merg la balul din Redută
doar poetul Victor Rath
singur trece-n parcul gol
Turnul Negru-i profilat
peste-oraș ca un simbol.
Din volumul „Singur în Singapur”
Sorcove și colinde de Ștefan Baciu (reproducere din volumul „Radiografia cuvântului dor”, Editura Aldus, Brașov, 1998)
Întâlnire în La Paz cu Îngerul răsăritean
Un înger smead a pogorât din nouri
c-un brad în brațe și cu pal obraz
îl însoțesc miresme, șoapte și ecouri
când poposește-n taină seara în La Paz
m-apropiu în tăcere, camuflat de umbre
nu știu dacă visez sau dacă-s treaz
și Îngerul ascuns între penumbre
îmi spune c-a sosit acuma în La Paz
Zburând din răsărit – din România – un înger
pe jumătate invizibil, dar viteaz
l-ascult cum îmi vorbește și eu sânger
sub Anzi în cerul rarefiat în munți: La Paz!
un plic cu aer carpatin mi-ntinde
și aripa-i îmi bate ca o boare pe grumaz
Bolivia tace; noi cântăm în sud colinde
în Spațiul Mioritic din La Paz.
Crăciun – An Nou
1984-1985
La Paz, Bolivia 1960
Honolulu 1984
Colind
Cad frunze de palmier în Guatemala
peste Pacific soarele un văl întinde
se coace-n Honolulu-n taină portocala
colinde colinde
în Singapur mă plimb pe străzi necunoscute
unde în porți deschise opiul se vinde
m-ajung din urmă muzici vechi știute
colinde colinde
în golful de Fonseca yahtul ancorează
și cu un lasso seara visul mă cuprinde
un papagal răspunde-n umbră cu o frază
colinde colinde
când înfloresc în Maui arbori de cafea
și în Kaanapali steaua pipa mi-o aprinde
mă-ntorc să văd o umbră în perdea
colinde colinde
și când în Fiji trec prin foc efebi de tuci
în mine dorul torța își aprinde
plutesc pe lacuri verzi de cocos nuci
colinde colinde
Colind din Uraganul Iwa
S-aprind luminile în golf în Lanikai
pe-un nor sosește-un ultim heruvim
c-un astrojet dinspre-un picior de plai
„în iesle la Vifleim”
cad stele și cad fluturi în perdele
între Atlantic și Pacific tot călătorim
o lacrimă se-usucă noaptea-ntre zăbrele
„în iesle la Vifleim”
dinspre Lanai se aude cânt de ukulele
flori de plumeria cad în păr: încărunțim!
dansează valurile un balet de iele
„în iesle la Vifleim”
se coace mandarina, rodia, castana
cu palmierii-n vânt ne-uscăm: îmbătrânim!
colinde cântă corul în Ala Moana
„în iesle la Vifleim”
Crăciun șcheian, via Honolulu
Vin în pâlc cu-o stea de-argint
între Chetrii spre Petcuț
c-un străvechi, etern colind
Popidan, Chiroi, Neguț
strâng din pumni și-și suflă nasul
ortodocși și fără frică
bat zăpada la tot pasul
Brânzea, Pricu și Furnică
sus pe deal, departe-n Prund
bea rachiu un fost birjar
vechi voivozi în cer se-ascund
Țânț, Gămulea, Găitănar
protopopi cu brâu și barbă
vor pleca iar cu Iordanu’
țuici albastre or să fiarbă
Belindescu, Bizdideanu
o, Crăciun de ieri, în golf te cânt!
printr-un vechi ochian de ghiață
îmi apar ca în descânt
Pitiș, Gonțea și Verdeață.
An nou 1986
Crăciun 1985
Acest articol face parte din Dosarul „Ștefan Baciu, un scriitor brașovean în exil”
Sumar Literomania nr. 391 (2025)
Scrie un comentariu