Nr. 217 Plicul lui Pașadia

Suferința care speră





O mare parte a artei plastice maghiare din Transilvania este de un realism destul de corect, ca să zic așa. Soției, pictoriță ea însăși, i-a fost reproșat, într-o tabără de creație, faptul că copacii pe care-i desenase nu se văd nicăieri. Realismul socialist, urît cu foc în vremurile apuse, i-a format pe artiști cît a putut; și a putut, nu glumă.

Ei bine, György Szép a fost un pictor dintr-o altă categorie, neatins de acest realism mult prea bine-crescut. Cînd am intrat în sala în care sunt expuse lucrările lui, am văzut tablouri pline de tensiune, de o luptă lăuntrică acerbă. Penelul parcă dorea să atace canavaua, să smulgă suprafața, s-o umple cu un adevăr numai de el știut.

Michelangelo, cum bine se știe, dorea să sculpteze munții. În tablourile lui Szép, am simțit o dorință identică. În ele, se simt o singurătate sfîșietoare și o speranță cu atît mai zguduitoare cu cît apare în foarte multe tablouri luînd forma razelor de lumină sau a unor obiecte neidentificabile.

Un suflet chinuit – cred că asta se vede cînd privim lucrările acestea. Oricum, arta este cea mai perversă formă de chin și de speranță: dacă ai fi exasperat „cu totul”, n-ai mai picta, dar dacă tot pictezi, înseamnă că nu te-ai liniștit totuși, că te mai macină conștiința, decepția, mai știu eu ce.

György Szép ne-a părăsit în martie anul acesta. Avea 77 de ani, o vîrstă la care tensiunile se mai domolesc. În tablouri, se vede că nu a fost așa. Omul suferea, arta însă zbura. Situație arhetipală din care s-au născut tablouri frumoase.

În imagine: tablouri de György Szép 

 

Susține Literomania

carturesti.ro

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.