„Poezia lui Pasolini nu poate fi izolată de magma care îi contopește întreaga creație și întreaga existență. Căci temele, întrebările, frământările circulă transversal prin toată acea uriașă ectoplasmă care ține de pulsiunea lui de a devora întreaga realitate și de a fi devorat de ea. Viața și reprezentarea vieții sunt la Pasolini un tot inextricabil. De aici caracterul de mărturie autobiografică, de jurnal, al versurilor lui, chiar și atunci când nu par astfel. Poezia lui Pasolini nu este niciunde ușoară (în ambele sensuri ale cuvântului); de multe ori ea descumpănește și irită, căci eviscerarea trupească, sufletească și mentală pe care poetul o execută în fața cititorului pretinde o reciprocitate nu lesne de susținut. Dar forța ei stă tocmai în această unitate compactă a ființei cu creația sa. Poezia lui este chiar această unitate.”
Smaranda Bratu Elian
Poet, romancier, dramaturg, regizor de film, scenarist, teoretician și critic literar și cinematografic, eseist și jurnalist pasionat și virulent, traducător, autor de cântece, actor, din când în când și desenator, Pier Paolo Pasolini (1922-1975) a fost în toate aceste domenii altfel decât ceilalți: subiectiv în judecăți și acțiuni, dar mereu implicat cu pasiune în frământările cetății, fie ele politice, sociale sau culturale; înnoind în mod surprinzător poezia și poetica italiană, deși se declara „o forță a trecutului”; etalându-și uneori agresiv diversitatea sexuală și intelectuală, însă punându-și-le mereu în discuție; tânjind după o puritate și o idealitate pe care le știe terfelite de societate și de el însuși etc. Pasolini este considerat acum chintesența turbulentei perioade postbelice italiene. În proteica sa creație, poezia ocupă locul cel mai înalt: ea este creuzetul în care Pasolini își topește credințele, îndoielile, aspirațiile și contradicțiile; ea este, dintre toate, expresia privilegiată, absolută, în care orice rostire devine adevăr, orice notă personală devine afirmație universală. Volumul de față este primul florilegiu din această poezie oferit cititorului român.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu