Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
din el | și ea
Alexandra Pintilie
O las pe Sophie pe balcon, înainte să mă apuc de gătit. Mirosul de mâncare o stârnește prea tare și o face să mișune printre picioarele mele, nedumerită. | Cu o precizie de ceasornicar, o lasă pe Suzie în balcon, să trândăveasă la soare. Cel puțin Suzie cred că o cheamă. E dificil să distingi literele de pe zgardă de la distanța asta. Mă hotărăsc să investighez mai mult în zilele ce vin. Sunt curioasă care e numele real a lui Suzie.
Cu ea preocupată, mă pot concentra eu mai ușor. Am multe lucruri de pregătit pentru petrecere și prea puțin timp. M-am pierdut printre raioane, căutând prostii. Presiunea timpului îmi suflă acum în ceafă. | Am observat că îi place să țină pisica departe de locul unde gătește. Pare mai în largul lui, sortând printre cumpărăturile consistente, singur. L-am privit de la câteva rânduri distanță când și-a ales morcovii și păstăile, cartofii și ierburile. Mai multe decât de obicei, mai bogate în culori.
Mă învârt printre tacâmuri și cratițe cam năuc, dar în cele din urmă îmi intru în ritm. Termin un fel, mă apuc de celălalt. Umplu bucătăria de arome și mă simt iar stăpân. | Este ceva captivant, aproape mistic, în felul în care se mișcă. E activitatea mea preferată, gătitul lui. Cu profilul aproape de geam, îmi șoptește fiecare pas ce urmează să îl facă. Mă simt parte din lumea lui. Îi dau sfaturi și le pot vedea puse în practică.
Deschid geamul, ca să împart bucuria și cu vecinii. Pe Sophie mai degrabă o neliniștete acțiunea mea, decât să o încânte, ca în trecut. Stă pe pervaz, încruntată către întuneric. Își strânge botul și miroase nemulțumită. Atitudinea ostilă mă nedumerește, dar nu stau prea mult cu gândul. Sunt în întârziere și crizele lui Sophie mai pot aștepta. | Aproape de final, deschide geamul, ca să aerisească. Apartamentele noastre sunt atât de aproape, încă pot întinde lejer mâinile și mă pot servi din boluri. Mi se pare un gest atât de galant, să împartă cu mine înainte tuturor.
Văd o vecină pe balcon. Vreau să cred că a răspuns chemării mele și că mâncarea e atât de bună; îmi place câteodată să îmi dau filme. O salut prietenos și apoi revin la ale mele. | Realizez, în sfârșit, că am ieșit din umbrele serii. Mă vede imediat și îmi zâmbește cald, cu afecțiune. Îl simt mândru că, în sfârșit, m-a zărit. Mă bucur și eu, împreună cu el, de acest moment scurt de contopire. Mâine va trebui să ne conectăm altfel.
Alexandra Pintilie are studii terminate în domeniul psihologiei și cochetează cu scrisul în formă scurtă încă din liceu. În prezent, își dorește să scoată în evidență prin textele ei trăirile interioare ale subiectului uman și diverse aspecte din sfera sănătății mintale.
Scrie un comentariu