La Editura Pandora M, a apărut volumul „Prăvăliile de scorțișoară. Sanatoriul sub semnul clepsidrei” de Bruno Schulz.
După aproape un secol de la apariție, proza lui Bruno Schulz, unul dintre numele de referință ale modernității estetice europene, apare într-o nouă traducere în limba română. Este vorba despre „Prăvăliile de scorțișoară” și „Sanatoriul sub semnul clepsidrei”, într-o ediție care poartă semnătura Cristinei Godun, reputată traducătoare din polonă a peste 30 de titluri.
Într-o viaţă de numai 50 de ani, scriitorul polonez a dat literaturii ţării sale o operă literară de mici dimensiuni, dar remarcabilă stilistic. Moartea prematură a lui Bruno Schulz, victimă a naziștilor, este una dintre marile pierderi ale literaturii moderne. Cât a trăit, prozele sale nu au avut parte de o primire critică favorabilă, însă după război, vestea talentului său excepțional i-a câștigat cititori în toată lumea. Bruno Schulz publica în 1934 Prăvăliile de scorțișoară, o nuvelă ce își implica personajele în ritmurile nebunești ale unei naturi scăpate de sub control, implacabile, iar în 1937, Sanatoriul sub semnul clepsidrei, volum ce punea în discuție dimensiunea temporală, creând și jucându-se cu realități alternative.
Bruno Schulz, Drohobycz, 1920-1922
Bruno Schulz (1892, Drohobâci, Imperiul Austro-Ungar – 1942, Ghetoul Drohobâci), prozator și grafician polonez de origine evreiască, este considerat unul dintre cei mai mari scriitori polonezi ai tuturor timpurilor, dar și unul din marii solitari ai literaturii. A studiat arta la Viena, dar, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, s-a întors în orașul natal, unde a devenit profesor de desen la liceul de băieți. În 1934 publică volumul de povestiri Prăvăliile de scorțișoară și începe să corespondeze cu Witold Gombrowicz. Doi ani mai târziu traduce romanul Procesul de Franz Kafka. În 1937 publică cel de-al doilea volum de povestiri, Sanatoriul sub semnul clepsidrei. În 1942 este ucis în ghetoul Drohobâci de un membru al Gestapoului.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu