„Ilustrată din Chinatown” de Richard Brautigan

Am deosebita plăcere să ofer platformei Literomania o serie de poeme, în premieră, de Richard Brautigan, traduse de mine de-a lungul ultimilor 5-6 ani. După mai multe încercări eșuate cu diverse edituri, cu sprijinul și bunăvoința lui Cosmin Perța, ele vor fi cuprinse în prima antologie de poezie din România dedicată scriitorului american. Volumul se numește „Ilustrată din Chinatown”, va apărea la Editura Paralela 45 şi va fi lansat în luna noiembrie la Târgul de Carte Gaudeamus din București. Lectură plăcută! (Andrei Mocuța)

Trusa de reparații karmice: punctele 1-4

1. Procură cât ai nevoie să mănânci,
și mănâncă.

2. Găsește un loc de dormit liniștit,
și dormi acolo.

3. Redu zgomotul intelectual și emoțional
până ajungi la liniștea interioară,
apoi ascult-o.

Poem de dragoste

E atât de bine
să te trezești dimineața
singur
și să nu trebuiască să spui cuiva
că îl iubești
atunci când nu îl mai
iubești.

Mama Adrenalină

Mamă Adrenalină,
cu a ta rochie de comete
balerini din aripi de păsări
și umbră de pește zburdalnic,
îți mulțumesc că mi-ai pătruns,
înțeles și iubit viața.
Fără tine, sunt mort.

Ilustrată din Chinatown

Chinezii fumează opiu
în băile lor.
Se adună în baie
și încuie ușa.
Bătrânii șed în cadă
iar copiii șed
pe podea.

Hollywood
26 ianuarie 1967
la 3.15 după-masa

Șed aici în Los Angeles
parcat pe strada unui cartier
părăsit,
holbându-mă la cuvântul
HOLLYWOOD
înșirat pe un munte singuratic,
ascult foarte atent
rock & roll la radio
(Lovin´ Spoonful)
(Jefferson Airplane)
în vreme ce oamenii
scot leneși pubelele în stradă.

Colierul ți se scurge
pentru Marcia

Colierul ți se scurge
iar picăturile albastre
din mărgele se preling
peste sânii tăi minunați
ca un răsărit senin din Africa.

Mi-a îmbătrânit nasul

Așa-i.
Arunc o privire leneșă
în oglindă
și e adevărat:

Am 31 de ani
și mi-a îmbătrânit
nasul.

Începe cu 1/2
de inci
sub rădăcina nasului
și după ce coboară
încă aproape un inci:
se oprește.

Din fericire, cealaltă
parte din nas a rămas
tânără.

Mă întreb dacă fetele
se vor mai uita la unul
cu nasul bătrân.

Le și aud,
cățele fără inimă!

„E drăguț
dar i-a îmbătrânit
nasul.”

Castelul Cormoranilor

Hamlet a luat-o
de soție pe Ofelia
cu un cormoran
sub braț.
Era încă udă
de la înec.
Arăta ca
o floare pală
uitată prea mult
în ploaie.
Te iubesc,
a zis Ofelia,
și iubesc
pasărea
întunecată
pe care o ții
în mână.

Big Sur
februarie 1958

Poștașul

Aroma
legumelor
într-o zi răcoroasă
corespondează la fel de fidel cu realitatea
precum un cavaler în căutarea Graalului
sau un poștaș pe un drum de țară alergând
după o fermă ce nu-i acolo.
Morcovi, ardei și afine.
Nerval, Baudelaire și Rimbaud.

O lumânare vorbăreață

Noaptea trecută am avut o
lumânare vorbăreață în dormitor.

Eram tare obosit dar îmi doream
să fie cineva cu mine așa că
am aprins o lumânare

și i-am ascultat vocea plăcută
de lumină până am adormit.

Simbolul

În timp ce stăteam la ocazie mai jos de Big Sur,
Moby Dick a oprit și m-a luat. Conducea
un camion plin cu pescăruși înspre San Luis Obispo.
„Îți place mai mult să fii camionagiu decât balenă?”
am întrebat.
„Mda”, a zis Moby Dick. „Hoffa e de o sută de ori mai bun
cu noi balenele decât a fost vreodată căpitanul Ahab.
Bășinosul.”

Dezastrul din mina Springhill

Când îți iei pilula
e dezastru în mină.
Mă gândesc la toți oamenii
pierduți în tine.

Lemn

Putrezim ca lemnul prin întuneric
și veghem cum închipuirile noastre
își schimbă veșmintele
de șindrile și scânduri
doar cu intenția de a deveni
lemn.

Fain cur

Ai atâtea de pierdut
și atâtea de câștigat
cu aceste cuvinte.

Restaurant

Abia trecută de 37,
își poartă inelul ca pe-o transă
și se uită prin ceașca goală de cafea
în pliscul unei păsări moarte.
Cina s-a terminat. Soțul ei a dispărut
la toaletă.
Se va întoarce de-ndată și va fi rândul
ei să meargă.

Crustaceu

Cheltuie un cent
ca și cum ar fi un
dolar
cheltuie un dolar
ca și cum ar fi
un vultur rănit și
cheltuie un vultur
rănit ca și cum ar
fi cerul însuși.

În sfârșit trupurile noastre coincid

În sfârșit trupurile noastre coincid.
Pariez că nu credeai să se întâmple
asta vreodată. Nici eu.
A fost o surpriză
plăcută.

Vei avea amintiri inexistente cu mine
(pentru Rilke)

Vei avea amintiri inexistente cu mine
ca și fotografiile developate pe jumătate
pentru tot restul vieții tale, chiar dacă
nu m-ai cunoscut niciodată fiindcă te-am
visat. Acuși va fi dimineață, iar visul
se va risipi.

„Bună treabă”, a zis, și

„Bună treabă”, a zis, și
a ieșit pe ușă. Care treabă?
Nu l-am văzut niciodată.
Ușa, cu atât mai puțin.

Eram știrile de la ora 11

Eram știrile de la ora 11
fiindcă atunci când restul lumii
se ducea de râpă, noi făceam dragoste.