Platformă literară independentă

Didier Decoin

Scriitor, jurnalist și scenarist, Didier Decoin s-a născut la 13 martie 1945. După studii secundare la Notre-Dame de Sainte-Croix este admis la Facultatea de Drept, pe care însă o abandonează repede în favoarea jurnalismului. Trece prin redacții faimoase din presa scrisă și din radio – „France-Soir”, „Le Figaro”, „Les Nouvelles Littéraires”, „La Voix des Sports”, Europe 1 – înainte de a se consacra exclusiv scrisului. Debutează în anul 1966 cu romanul Le Proces a l’amour. Semnează, de-a lungul timpului, peste 40 de lucrări, singur sau în colaborare, dintre care 25 de romane. Unele dintre cărțile sale au fost recompensate cu premii importante: Prix des Libraires pentru „Abraham de Brooklyn” (1971), Prix des Quatre Jurys pentru „Élisabeth ou Dieu seul le sait” (1970), Prix Goncourt pentru „John l’Enfer” (1977), Prix de la Littérature Reli¬gieuse pentru „Élisabeth Catez ou l’obsession de Dieu” (1991), Prix Littéraire du Cotentin oi Prix Livre et Mer Henri-Queffélec pentru „Avec vue sur la mer” (2005), Prix des Lecteurs de „L’Express / BFMTV” pentru romanul „Biroul pentru Grădini și Iazuri” („Le Bureau des Jardins et des Étangs”, 2017; Humanitas Fiction, 2019). De-a lungul celor peste 50 de ani de activi¬tate literară, numeroase alte romane l-au impus drept unul dintre cei mai apreciați scriitori francezi contempo¬rani: „Ceux qui vont s’aimer” (1973), „L’Enfant de la mer de Chine” (1981), „Autopsie d’une étoile” (1987), „La Femme de chambre du Titanic” (1991), „Madame Seyerling” (2002), „Est-ce ainsi que les femmes meurent?” (2009), „La Pendue de Londres” (2013). Semnează scenarii pentru film și televiziune, iar unele dintre producțiile la care participă devin adevărate legende („L’Homme voilé”, „De guerre lasse”, „Hors la vie” – Prix Spécial du Jury la Festivalul de la Cannes, „I… comme Icar” —Prix César pentru scenariu, „Les Misérables”, „Balzac”, „Le Comte de Monte-Cristo”). În 1995 este ales membru al Acade¬miei Gon¬court, al cărei secretar general este astăzi.