Cărți care ne-au format Nr. 378-379

Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”

bogdan-pertache-literomania-378-379

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitorul Bogdan Perțache.

 

1. Ce citiți în aceste zile? 

Dacă nu pun la socoteală cărțile ascultate, când conduc, cu ajutorul unor aplicații mobile, cred că s-au împlinit cinci ani de când citesc exclusiv literatură românească nouă. Locuiesc departe de țară și asta îmi limitează accesul la cărți tipărite în limba maternă, prin urmare nu-s pretențios, citesc și de pe telefon, calculator sau cartea electronică. Două colecții m-au ținut ocupat în ultima vreme, cea a biografiilor romanțate de la editura Polirom și Pantazi de la editura Litera. Acum mă bucură „Sindromul picioarelor neliniștite” al Ioanei Unk, carte la a cărei geneză am fost puțintel martor. 

2. Care este cartea care v-a schimbat viața? 

Cu siguranță piesele lui Shakespeare, care, dincolo de faptul că mi-au deschis ochii către lumea renascentistă (perioada mea preferată din istorie) și sufletul către teatru, m-au făcut să îndrăgesc limba engleză și să devin profesor. 

3. Ce carte v-a influențat cel mai mult? 

Acum o să sar, bezmetic, că-s prea multe: prin liceu „Donna Alba” a lui Gib I. Mihăescu m-a învățat că pentru atenția fetei ăleia frumoase merită să te zbați ani în șir; cu „Ulise” Joyce m-a îndemnat să devin scriitor; „Pedagogia” lui Constantin Cucoș m-a cizelat ca dascăl. Și-ar mai fi. 

4. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit. 

Nicio carte scrisă de Dostoievski, le-am perceput întunecoase, reci, labirintice și eu sunt un cititor solar, adesea superficial. 

5. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des. 

Cel mai des am dăruit-o pe-a mea, „Visul canadian”, dar donez constant volume noi bibliotecii orășenești, avem secțiune de carte în limba română aici, la margine de Toronto. 

6. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate? 

Cu regret, dar sinceritate, trebuie să spun că proza compatrioatei Alice Munro mi-a înșelat așteptările. 

7. Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?

Poate nu subevaluate cât uitate, cărțile lui Françoise Sagan. 

8. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit s-o scrieți. 

Fără niciun dubiu, „Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas” de Nikos Kazantzakis. 

9. Ce carte ați recitit cel mai des? 

„Patul lui Procust” (încă mai aștept ca Florin Iaru – a promis – să ne dea răspuns la întrebarea: „De ce, Fred? De ce?”). 

 

Bogdan Perțache a publicat proză scurtă în reviste, pe platforme literare, antologii și un roman puzzle, „Visul canadian” (Polirom, 2023). În prezent locuiește în Canada. În România a fost învățător și profesor de limba engleză.

 

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Prima pagină Rubrici Cărți care ne-au format Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”

Despre autor

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pentru a afla când este online un nou număr Literomania, abonează-te la newsletter-ul nostru!

This will close in 20 seconds