Atelier Nr. 125

Femeia asta




Nu mi-a plăcut niciodată femeia asta. Stă în ușa deschisă a blocului, trebuie să intru prin spatele ei. Are niște pantaloni negri, mulați, până la genunchi și o bluză gri, cu volănașe. E imensă, cred că depășește o sută de kile. O cheamă Maria și e țigancă. Nu contează nici numele, nici etnia, chiar dacă ceva din spaimele copilăriei rurale trebuie să fi rămas înăuntru. O poveste cu copii furați de la poartă de oameni întunecați. Prea puțin. Nu, categoric nu. Mi se pare dezonorant numai gândul că e posibil. E mult mai puternică aversiunea pentru pofta cu care zeci, sute, mii, milioane de oameni își găsesc liniștea în mitul superiorității grupului din care fac parte. Nu simt nimic când mă gândesc la un grup, numai o ființă anume îmi trezește emoție. Orice obsesie colectivistă ascunde o traumă identitară. În plus, am o slăbiciune pentru tenul închis de toate nuanțele, de la pământiu la negru intens. Pielea albă nu-mi place, rareori e albă, de cele mai multe ori e pestriță.

A fost o vreme femeie de serviciu în bloc, nu mult timp, a cerut o mărire de salariu, n-a obținut-o, a renunțat. O găseam dimineața, pe la șapte-opt, pe trepte, la intrarea din spate, bându-și cafeaua alături de o parte din familia ei numeroasă și cam gălăgioasă. Coboram treptele cu grijă, să nu calc pe fusta sau pe picioarele cuiva. Când dau dimineața devreme peste niște oameni care stau pe treptele de care am nevoie ca să ies afară, în lume, am impresia că oamenii aceia pătrund fără voie în mintea mea, îmi tulbură intimitatea. Exagerez, evident. Lumea se bucură cum poate.

Acum stă în fața ușii.  Nu-mi dau seama dacă am loc să trec sau e nevoie să o rog să se dea la o parte. Mă privește insistent. Nu ne cunoaștem, n-am vorbit niciodată. Am ezitat mereu s-o salut și nici ea nu a făcut-o vreodată. Ar trebui să mă strecor cumva, să-ncap eu și plasa de pe umăr, în care am îndesat un iaurt rustic, niște baghete de secară și niște ciuperci. Îmi place să umblu așa pe stradă, cu mâinile libere. Nu pot gândi cu ele ocupate. Dar acum circumferința mea a ajuns, când nu era cazul, mai mare decât de obicei. Aș putea să mă-ntorc, ca și cum tocmai mi-am adus aminte că n-am cumpărat pătrunjel sau mărar. Adevărul e că nici n-am cumpărat. Am uitat. Mi se întâmplă frecvent. Când ies la piață dispoziția mea meditativă atinge cotele maxime. E o adevărată voluptate. Neașteptată, nepregătită, nelalocul ei, ca toate plăcerile profunde.

Aș putea să mă-ntorc să cumpăr mărar. Gălbiorii sunt mai gustoși cu un pic de mărar. Iz de pădure, sălbatic, delicios de crud, și grădina de casă, cu plante curate, așezate pe căprării. Nu mai am chef. Vreau acasă. „Un elefant se legăna pe o pânjă de păianjen/ Și pentru că nu se rupea/ A mai chemat un elefant…” S-a rupt, se rupe foarte repede, e suficientă neliniștea ivită din senin. Se uită la mine insistent, dar eu nu mă uit niciunde. Am privit-o o secundă, cum e politicos. Sau nu?  Trebuie să intru. Prin întunericul din spatele ei, suficient de larg pentru un om slab.

Prima pagină Rubrici Atelier Femeia asta

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

Calin-Andrei-Mihailescu-literomania-381-382

Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi

Vă prezentăm mai jos un fragment în avanpremieră din romanul Insula de apoi de Vlad Zografi, apărut recent la Editura ...

„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa

Vă oferim mai jos un fragment în avanpremieră din volumul de proză scurtă Vizite neanunțate de Iulian Popa, apărut recent ...

„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster

Vă propunem un fragment în avanpremieră din volumul Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase de Agnes Arnold-Forster, în traducerea Mirelei Mircea, ...

„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie

Vă propunem un fragment în avanpremieră din volumul Îndoiala. O explorare în psihologie de Geoffrey Beatie, în traducerea lui Vlad ...

O lume în schimbare…

Preocupată de pericolul reprezentat de efectele dramatice ale schimbărilor climatice și, în egală măsură, de evaluarea, din perspective inedite, a ...
Jean-Christophe-Bailly-literomania-381-382

„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...
philippe-delerm-literomania-380

„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...
acolo_unde_canta_racii_literomania-english

When the Crawdads Start Singing…

In the summer of 2018, an unusual debut novel was published in the United States. It was signed by Delia ...
alina-gherasim-literomania-378-379

Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
bogdan-pertache-literomania-378-379

Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
lautreamont-literomania-378-379

„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...

Călătorind prin literatură

 În „The Death of Sir Walter Ralegh” (1975), text considerat adesea de critică mai mult un poem în proză decât ...
Ioana-Vacarescu-Literomania

Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
adrian-lesenciuc-literomania

Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) . În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

1 comentariu

  • Texte tulburătoare, pe multe dintre ele le-am citit “cu sufletul la gură “! Ce bine că existați! Sunt halte în care e o terapie să te oprești!

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.