Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
de 5cri5
Sorin Smărăndescu
mă așteptam la această întrebare. nimic nou sub soare. vedeți, eu sunt vechi profesor. iar voi, mereu, tineri studenți.
priviți amfiteatrul acesta generos. l-am plictisit groaznic. zilnic, lunar, anual. curs după curs. seminar de seminar. până a uitat de mine.
cu voi este exact invers. fiindcă sunteți mereu alții. noi, proaspeți, interesanți. îi place de voi. de aceea vă caută tovărășia. vă adulmecă, vă descoperă, vă recunoaște. vă știe ca pe apă. nu, nu. nu glumesc. dar nu-i vina nimănui. așa e-n viață. viața secretă a amfiteatrelor. păi, nu?!
însă altul era subiectul discuției. așadar, să revenim. vă voi da un exemplu.
uite, povestirea asta a mea. e nouă, nu o știți. aș vrea să o ascultăm. să mă ascultați citind-o. apoi să o transcrieți. măcar ce rețineți din ea. sau numai ce înțelegeți. nu e deloc lungă, promit. nu o să fie greu.
ne citesc cu voce joasă. ați putea chiar să adormiți. nu mă supăr. important e s-o auzim. s-o ascultăm cu adevărat. să prindeți măcar primele propoziții. să simțim vibrația cuvintelor. murmurul lor în aer. frazele rostite de vocea mea. sau vocea ta, dacă vrei? sau a ta? acesta este doar un detaliu. o pensulă de caligrafie, nu?! doar o unealtă. coala scrisă e tot unealtă. unelte – mâinile ce le mânuiesc. și-atunci vocile noastre? ce-ar putea fi? uneltele citirii, trambuline pentru vibrații. linii de start. atât și nimic mai mult. chiar nu contează cine citește. dar trebuie s-o auzim. să simțim aerul pulsând. povestea asta trebuie neapărat vorbită. citită limpede, cu voce tare. sau joasă. fiindcă ea se cere vorbită. nu eu impun asta. vă avertizez.
ascultați-mă cu atenție. nu este o povestire obișnuită. odată rostită mă veți înțelege. veți simți ce putere are. în primul rând asupra mea. cum mă stăpânește, îmi impune. pare neverosimil ce vă spun. perfect de acord. însă aceasta este realitatea. realitatea mea de azi. credeți-mă pe cuvânt. de ce sunt astfel subjugat? ce înseamnă această forță stranie? să ne pese? să ne temem de ea? nu mă întrebați. nici eu nu știu. nu pot explica mai mult. dar acesta este adevărul. vă rog să mă credeți. sunt victima acestei povestiri. prins în mrejele ei, neputincios. deși eu am scris-o. sau tocmai de aceea? descântecul ei bizar mă leagă. îmi anihilează voința. cuvintele ei mă domină. frazele ei mă oprimă. mai mult nu pot ști. e destul chiar și atât.
cum când? v-am spus. uite-aici, chiar acum. vino mai aproape. hai și tu. mai aproape. fără teamă. deocamdată sunt tot eu, proful. nu o să vă mănânc. cel puțin nu astăzi. dar posibil în sesiune. vă voi consuma pe în-de-le-te.
deci să-mi citim povestirea. desigur, se poate și altfel. să citim jumate-jumate. vreți mai degrabă așa? bine, încep. citesc prima jumătate de pagină. apoi vedem cine continuă. o să păstrez vocea joasă. nu, sigur că nu. nu intenționez să vă adorm. nicio grijă. acum îmi întorc palmele. le ridic cât mai sus. să susțină tot aerul amfiteatrului. muștele au amuțit deja.
îmi auziți vocea? se aude acolo în spate? și acolo la geam? vibrează deslușit? văd că unii tresaltă. surprindere, nerăbdare? a, da. vibrația justă ne dă înălțime. să ascultăm tremurul vocii mele. îl percepem? îi sesizăm precizia? e timbrul meu tremurat. dar și corpul îmi tremură. așa pățesc cu povestirea asta. îmi vibrează corpul citind-o. știu că vă surprind.
haidem, nu ne lăsăm impresionați. voi pretinde că nu observ. caut să citesc monoton. vreau să evit potențialele stridențe. e bine până aici? bun. să citesc mai departe. încadrat patern de miezul zilei. reconfortat de serenitatea văratică. recentrat în miezul amfiteatrului. singur în fața voastră. ce zicem de atmosfera asta?
continui să rostesc egal. să ducem povestirea mai departe. până la capăt. tăcem sau ne foim. chiar ne privim cu subînțeles. am început plictisiți? deja ne mirăm rar. tot mai rar. Sintagmele mărșăluiesc neabătute spre final. ne dau îndeajuns de înțeles. sau poate nu. cuvintele, observăm, sunt bine așezate. surprinzător, au o potrivire tainică. nimic mai ușor. nimic mai complicat. spre final tac. apoi ridic brusc tonul. și accelerez ritmul.
să întindem câte o mână. să prindem aerul în palmă. să stăm o clipă așa. nu e ciudat ce simțim? să ne privim cu atenție. să ne observăm mânile ridicate. să ne privim degetele albe. nu sunt prea sus? desigur, povestirea s-a încheiat.
acum să numărăm fără grabă. unu, doi, trei, patru, cinci. să rostim mai rar. să articulăm limpede. haidem din nou. toți împreună. unu, doi, trei, patru, cinci. unde sunt acum degetele noastre? le mai zărim albul deasupra? le mai distingem? câți nori traversează cerul? câte degete-gheare îl sfâșie? să ne privim în tăcere. să nu ne mișcăm. vreau doar să ne cercetez. să ne înregistrez reacțiile amorțite. doar câteva momente. să ne admitem amnezia subită. să pretindem că ne cunoaștem. că ne știm mai bine. că deja am descifrat mesajul. că știm ce vrea autorul. sau să pretindem că nu. și să tot tăcem, așa. să nu ne mai mințim. păi, nu?!
bun.
vă dau douăzeci și cinci de minute.
scrieți ce/cum vă vine. cu cuvintele voastre. cu răbdare și calm. apoi vom vedea. timpul ne va spune.
(dom’ prof’, dom’ prof’!… da’ scrisu’se-nvață?)
Sorin Smărăndescu s-a născut în 1971 la Timișoara. Scrie poezie şi proză scurtă. A debutat în 1995 cu un grupaj poetic în „Suplimentul de marţi”, săptămânal cultural al cotidianului „Realitatea bănăţeană” (Timişoara). În 1998 a primit premiul Editurii Institutul European la Festivalul Naţional de Poezie Junimea, Iaşi (ediţia a VI-a) și premiul revistei „Minerva” la Festivalul Naţional de Poezie Gheorghe Pituţ, Beiuş (ediţia a III-a). A publicat volumele „de vorbă cu Su(s)pusul”(poezie, 2000, Editura Eubeea), „blurat”(poezie, 2011, Editura Brumar) şi „reverse motion”(proză scurtă, 2011, Editura Eubeea). Figurează în antologia de poezie contemporană românească „Meridiane lirice – 113 poeți contemporani” (2013, Editura Armonii Culturale). Are apariții de poezie și proză scurtă în diverse publicații: „Orient latin”, „Orizont” (Timişoara), „Poezia”, „Convorbiri literare” (Iaşi), „Luceafărul”, „Mafia Sonetelor”, „Revista de povestiri”, „OPT motive”, „P(RO)EZIA” (București), „Teiul” (Oraviţa), „Minerva” (Bistriţa), „Armonii culturale” (Adjud), „Brăila Chirei”, „Noise Poetry” (Buzău), „Curierul literar și artistic” (Râmnicu-Vâlcea), „Foaia culturală” (Cisnădie), „LiterNautica”, „Timpul” (Ploiești, Chișinău), „Sud” (Bolintin Vale, Giurgiu), „Banchetul” (Petroșani), „WordCity Literary Journal” (Canada).
Scrie un comentariu