Atelier Literatura la feminin Nr. 140

O coadă la mici

Era odată o coadă la mici, la o dugheană improvizată peste drum de Autogara Militari. Mergeam cu soacră-mea la țară, nu mai știu pentru ce. Poate pentru vreo găină, niște legume și vreo damigeană cu vin. Într-un spaţiu cam cât o cameră de bloc comunist se-nghesuiau și se-mbrânceau mai mulţi oameni ca să ajungă cumva la cel care-i prepara şi-i vindea. Coada se lățea pe trotuar, într-un aer irespirabil de vară prea călduroasă, autobuze, asfalt și coșuri de fabrici. Între muşterii nu puteai să arunci un ac, se frământau lipiţi unul de altul, îşi făceau loc cu coatele, ajungeau la tejghea din direcţii diferite.

Prin anii ’80 să dai de mici pe stradă sau de orice altceva comestibil era un eveniment. Plăcut oarecum, pentru că exista șansa să mănânci ceva, neplăcut cu totul, pentru că trebuia să aștepți cu orele. Din când în când, tristețea cenușie a traiului pe sponci lăsa locul anxietății. Ce vedeam peste drum de autogară nu era un rând cu oameni așezați unul câte unul sau doi câte doi, la oarecare distanță, fie ea și de doi-trei centimetri, ci o scenă pe care se juca farsa supraviețuirii. Un balaur duhnind a carne arsă, a măruntaie putrede și a parfum ieftin, cu zeci de capete agitate, tulburate de nevoia și de iminența devorării.

Pe margini se aflau mese înalte la care câţiva fericiţi îşi mâncau, stând în picioare, micii cu muştar şi cele câteva felii de pâine albă, din cartoane pătrate. Mi-a atras atenția o femeie brunetă, cu părul vopsit, alb la rădăcină, îmbrăcată într-o rochie ieftină de vară, cu floricele, singură la o masă. Mă uitam la ea, în timp ce soacră-mea mă tot îndemna să mă așez la coadă, ea avea treabă undeva, venea mai târziu; încă nu aflase că n-am obiceiul să stau la cozi. I-am zis să plece că văd eu ce fac.

O  cunoșteam pe străina care mânca încet, cu pauze, ca atunci când nu vrei să se termine prea repede. Se uita în jur, apoi spre bulevard, am încercat să-i prind privirea, dar nu părea să vadă pe cineva. Avea ochii roșii, cu ceva febril în ei, de cerşetor hăituit care nu-și acceptă stigmatul, dar nici nu mai are puterea să-l ascundă. Mânca mici cu o figură descompusă, ceea ce e din capul locului scandalos. Nu se cuvine. Trebuie să fii vesel. Sau să renunți. Doar dacă s-a rupt ceva înăuntru nu mai poți. Te pierzi fascinat de hăul mizeriei. După un timp, a șters cartonul de muștar cu ultima bucată de pâine.

Nu era o cunoștință oarecare, pierdută în mulțimea chipurilor care se perindă prin viețile noastre de-a lungul anilor, greu de adus la suprafața memoriei, pentru că amprenta lor afectivă nu este suficient de puternică. Îmi fusese profesoară de istorie în liceu, doar un an însă, nu predase mai mult acolo, nu-i știam numele. Orele ei nu semănau cu ale celorlalți profesori, erau, aș zice azi, normale. Se purta cu noi cum te porți cu oamenii care au nevoie de tine, stai de vorbă cu ei, cu încredere și răbdare. N-avea cultul autorității, nici vanitatea excelenței.

Nu m-am putut clinti din loc. Ce-ar fi făcut în durerea ei cu o îmbrățișare a unui străin? Și cum să-i spui că nu e ironie mai insuportabilă decât această nedorită lecție de istorie? În lumina unei amieze de vară, stridentă, în ritm de claxoane, nu de rock and roll. Nefardată, netrucată, fără speranță. După ce și-a terminat micii, a plecat în direcția opusă, spre vreun bloc sordid al cartierului, unde, probabil, n-o aștepta nimeni. Soacră-mea m-a găsit pe o bancă, privind coada de la o distanță sigură, cel puțin pentru o zi.

Susține Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) . În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: