Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
O zi aproape perfectă
Emilia Crosman
Astăzi a fost o zi bună. Vă spun asta cu mâna pe inimă. S-or fi aliniat planetele, ceva… De ce m-am entuziasmat atât de tare încât să vă povestesc și vouă un lucru aparent banal? Vă explic mintenaș: Pentru mine, să te trezești în zorii zilei și să nu te doară spatele, să fie liber la toaletă și să mai și găsești ultima banană din frigider doar după o scanare rapidă, de câteva secunde, e noroc chior (ceva mai bun decât să câștigi la Loterie – glumesc, dar nu e prea departe de adevăr). Șoc! Șoc! Șoc! Mihaela are noroc. Asta da veste de dat la ziar, nu toate grozăviile.
Din păcate, nu am putut să mă bucur pe deplin de acest privilegiu. De ce? Pentru că-mi era teamă că va dispărea cumva magia tihnei neașteptate. Mai mult, paranoia îmi șoptea la ureche că sigur e ceva putred la mijloc. Liniștea dinaintea furtunii, nu altceva. Dă-i, Doamne, nemulțumitului, dă-i… are el grijă să cârtească. Asta făceam și eu țesând de zor teorii ale conspirației. Iar, după cum știți și voi, nemulțumitului i se ia darul.
Ca prin magie, temerile mele s-au adeverit. Pe la prânz, au început să apară nori negri pe cerul meu albastru: norocul meu s-a terminat abrupt atunci când m-a apostrofat o vânzătoare că nu văd prețurile scrise clar cu roșu pe fundal maro de etichetă strategic îndoită, am găsit o pietricică într-un covrig (aproape că mi-am pierdut un dinte mușcând cu lăcomie din ea) și, cireașa de pe tort, am făcut și un duș nedorit, cu suc lipicios de fructe strivite, cu aromă de portocală înnobilată cu flori de mucegai. Dușul i-l datorez vecinului de la 6, desigur, care a avut inițiativa să deșerte lădița cu portocale stricate chiar din confortul casei sale direct de la fereastră. Pesemne că făcea curățenie în stil medieval – ultima fiță în materie de igienă. Știu sigur că el a fost. Degeaba s-a lăsat repede pe vine și s-a pitit în spatele ghivecelor cu mușcate de la balcon atunci când l-am numit dobitoc pe făptaș și mi-am ridicat privirea amenințător. Bine că nu a vrut să scape și de borcanele cu murături din debara…
Ce să mai! A fost o zi aproape perfectă, nu-i așa?
Emilia Crosman are 29 de ani și este din București. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice – disciplină complementară Limba și Literatura Catalană (2013-2016) și Masterul de Studii Religioase – Texte și Tradiții (2016-2018). A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică” în cadrul rubricii „Flash fiction stories” a publicației „Literomania” (în nr. 181), unde a continuat să publice proză scurtă.
Scrie un comentariu