Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Autograf către sine însuși
George David
Sanie în vremea caniculei promitea să devină un bestseller. Librăriile vânduseră deja stocurile comandate la editură, iar acum cereau suplimentări de stoc. „Dorim ca exemplarele pe care ni le veți trimite să fie neapărat cu autograf, fiindcă așa se vând cel mai bine”, solicitaseră librarii.
Așa se face că autorul semnase autografe începând de dimineață devreme, sute bune de exemplare îi trecuseră prin mâini, începuse să-l doară din ce în ce mai tare mâna dreaptă cu care tot scrisese, dar durerea slăbea când se gândea la bucuria pe care o vor simți cumpărătorii cărții.
În cele din urmă, ajunsese la ultimul exemplar care mai trebuia semnat. Și atunci, un drăcușor pus pe farse îi șoptise ceva, așa că scrisese pe pagina de gardă: „Dragă cititorule, soarta a decis să fii singurul care primește numărul meu de telefon: 0765-432-109. Dacă vei simți nevoia, poți să mă suni și vom sta de vorbă despre carte. Al domniei-tale doritor de feedback” și pusese data, localitatea și semnătura.
…Trecu un număr de ani. Scriitorul, aureolat acum de nimbul gloriei literare cu toate ale ei bune și rele, își făcea plimbarea cotidiană prin centrul orașului, prilej de savurare a spectacolului lumii. La un moment dat, irezistibila atracție a vitrinei unui anticariat îl făcu să intre și să spicuiască printre rafturile doldora de cărți, dintre care unele se învechiseră nu doar la propriu.
Brusc, un cotor de carte care arăta foarte cunoscut îi trezi curiozitatea. Da, era un exemplar din cartea lui, Sanie în vremea caniculei, cea care îl propulsase în Olimpul topurilor literare!
Deschise cartea cu mâinile tremurând ușor (din cauza vârstei – căută el să se mintă pe sine însuși) și citi pe pagina de gardă: „Dragă cititorule, soarta a decis să fii singurul care…”, întâmplare de care uitase cu desăvârșire de multă vreme. Acum realiza faptul că trecuseră ceva ani de atunci și, totuși, niciun cititor nu-l deranjase vreodată cu vreun telefon.
Cumpără imediat volumul, în ciuda insistențelor proprietarului (care știa cu cine are de-a face) de a-l primi în dar. Ajuns acasă, îl așeză cu grijă, deschis la pagina cu autograful, în vitrina cu valoroase trofee literare din living. „Ca să țin minte”, își zise.
Sumar Literomania nr. 401-402 (2026)
Scrie un comentariu