Flash fiction stories – iunie 2022: „Vânzătorul de ziare” de Emilia Grecu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Vânzătorul de ziare

Emilia Grecu

-Iau revista mâine, a zis o femeie în timp ce se grăbea să prindă un autobuz.

-Luați când puteți, doamnă, că nu se strică, i-a răspuns vânzătorul, apoi a pus deoparte, pe un raft din chioșc, ultimul număr din „Formula As”.

Toneta, care fusese cândva verde, avea acum, în bătaia soarelui, un aspect decolorat. O mătură din paie, cu coadă lungă, se odihnea în tocul ușii.

Sub scaunul lipit de peretele din dreapta chioșcului, cum te uiți dinspre bulevard, zăcea o pungă din care se scursese o mână de boabe de arpacaș. Un mic dejun comod pentru un porumbel cenușiu care ciugulea de pe margine.

La un moment dat, a apărut un tip care s-a oprit în ușa chioșcului:

-Neața, domnu’ Dinu!

-O, hai noroc, Mihăiță! De când nu ne-am mai văzut!

-Dacă am lucrat mai mult de-acasă, nu mi-am mai făcut abonament. Ce mai faceți, sunteți bine?

-Cum să fiu bine când mi-au luat ăștia apa? a zis vânzătorul în timp ce se pregătea să iasă din tonetă.

-Cum așa?

-S-a spart o conductă ieri, la mine în cartier, și de-atunci adio apă, a zis vânzătorul oftând, apoi a făcut o pauză.

Moment în care o femeie i-a întins vânzătorului, fără să le întrerupă discuția, două bancnote de zece lei, apoi s-a făcut nevăzută.

-Stai să șterg datoria doamnei din caiet, s-a scuzat el pentru câteva secunde.

-Știu că există o aplicație pe telefon unde se pot vedea anunțurile despre lucrările la rețeaua de apă. Vreți să mă uit?

-Lasă acum, că oricum i-am sunat. Le-am zis: nu e normal, dom ‘le, să ne anunțați așa, în ultima secundă, că vă apucați să schimbați conducta. Faceți mai întâi avaria și după aia conducta.

-Și ceilalți locatari?

-Ăia de la mine din bloc? Nici unul nu s-a deranjat să sune, să întrebe care-i situația, n-au nicio apăsare, ce să mai, nu mai zic nimic. Zi-mi ce mai faci tu, că și-așa nu te-am mai văzut de mult.

-La muncă, domnu’ Dinu.

Din când în când, vânzătorul era întrerupt de câte un client, dar asta nu-l împiedica să-și continue apoi conversația. Cel mai adesea avea de-a face cu clienți obișnuiți, probabil abonați, pentru că imediat ce îi vedea că se apropiau de tonetă, el se și pregătea să le întindă revista sau ziarul așteptat.

-Tot la ăia lucrezi, Mihăiță?

-Da, tot acolo.

-Parcă ziceai că vrei să-ți dai demisia.

-Ei, asta a fost de mult. Tot la ei am rămas. Sincer să fiu, vreo câteva zile de concediu nu mi-ar strica, dar nu cred c-o să-mi dea prea curând, că firma trece printr-o criză de personal.

-Păi dacă vrei concediu, faci o cerere, sunt obligați să-ți dea. Dacă nu, te duci la resurse umane.

-Nu știu, m-am săturat, nu vreau să mi-i pun în cap.

-Dacă te-ai săturat, încearcă în altă parte! Ce aștepți?

-Autobuzul, domnu’ Dinu.

-Hai noroc, Mihăiță!

După ce și-au strâns mâinile, bărbatul a luat-o în pas grăbit spre autobuz, iar vânzătorul s-a apucat să facă ordine pe măsuța cu ziare. Peste câteva secunde, s-a auzit cum striga:

-Ziarul, Mihăiță! Îl mai vrei?

-Nu-i nevoie, că-l citesc online, a răspuns bărbatul, iar autobuzul și-a închis, pe rând, ușile.

Emilia Grecu a absolvit Facultatea de Litere în 2005, specializarea Comunicare și Relații Publice, din cadrul Universității din București. A început să scrie proză scurtă acum trei ani, după ce a urmat câteva ateliere de scriere creativă, organizate de „Revista de Povestiri”. A fost publicată cu proze scurte în „Revista de Povestiri”, LiterNautica și „Viața Medicală” – rubrica „Doza de ficțiune”. Și-a descoperit pasiunea pentru scris în liceu, pe când frecventa cenaclul literar „Zburătorul”, de la Onești, coordonat atunci de scriitorul Gheorghe Izbășescu.