Atelier Literatura la feminin Nr. 171

În căutarea străbunilor (istorii orale)

Grupajul intitulat „Istorii orale” conține texte la limita ficțiunii și a documentului. Sunt conversații înregistrate în ultimii trei ani. Le-am transcris, am schițat cadrul, am scos unele replici, am adăugat altele, am schimbat accente. O oarecare regie există. E greu de spus unde se termină realitatea și unde începe literatura. Le mulțumesc prietenilor mei din Adâncata pentru plăcerea lor de a povesti și de a se amuza, de a fi liberi, prin urmare. (Dumitrița Stoica)

 

(Curtea unei case de țară în construcție oprită temporar, personajele stau pe scăunele din lemn, în grădină, aproape de ulița sau strada asfaltată în urmă cu un an, pe unde trec rar oameni, mașini, vreo căruță sau vaci, seara. Trecerea celor din urmă rămâne mai mult în memoria locului: pe porțiuni întinse, negrul cenușiu al bitumului s-a colorat cu un maro în câteva nuanțe. Iarbă, câțiva arbori și arbuști, straturi de varză târzie, o boltă de viță-de-vie cu struguri copți, țânțari tigru invizibili și insistenți, muște, un cocoș din vecini care cântă la intervale aleatorii, zgomotul periodic al un hidrofor ascuns în pământ.)

‒ Uită-te aici, n-ai tu carte ca asta! Numele și pronumele soțului sau soției. Asta-i ma’mare. Tot Petre o chema, nu Vasile.

‒ Pi dă unde până unde Petre și nu Vasile?

‒ Așa… Dă unde până unde?

‒ A știut că te iau io pă tine, d-aia!

‒ Mă, urâtule!… Pă mine mă chema Zamfir, mă… Probabil după căsătorie o chema Petre.

‒ Numele și pronumele soțului sau soției… Iordache Elena o chema pă ea. Și după aia a chemat-o Petre Elena.

‒ Pi și de unde Vasile, mă? Trebuie să-i dăm în judecată p-ăștia de la primărie.

‒ Nu, mergem și-i futem în gură, ce să-i mai dăm în judecată! Data și locul nașterii soțului sau soției: 1901 septembrie, paișpe septembrie, deci Adâncata, tot în Adâncata era și ma’mare. Raionul Urziceni, Regiunea București. Data căsătoriei: optușpe mai 1922.

‒  Avea 21 de ani…

‒ Da’ ce a stat ca nevastă-mea pân’la douăjpatru să mă ia pă mine?

‒ Io dacă m-aș pune la mintea ta…

‒ Dacă te-ai pune la mintea lu’ Victoraș, hă, hă…

‒ Era bătrână atunci…

‒ La 21 dă ani?! Uite: Petre Pantazi, revizia vagoane Ploiești Triaj, înseamnă că tataie l-a băgat pe unchiu Ion acolo, tot la Triaj era…și deci s-a angajat în 3 septembrie 1960.

‒ Da’ era bătrân atunci! Și înainte?

‒ Tataie nu mai vedea cu un ochi, și tătelu avea apă neagră la unul, a moștenit-o de la el.

‒ Pi și tu moștenești la fel, că și tu ești handicapat!

‒ Da’ tătelu cu un ochi citea pă Biblie,Vechiul Testament.

‒ S-a angajat târziu, mă, trebuie să fi avut vreo 60 de ani…

‒ 3 septembrie 1960…

‒ Păi și el s-a născut în… Carnetul ăsta e al lui sau al ei?

‒ Al lu’ tataie…

‒ S-a născut în 1901.

‒ Nu, ea este născută în 1901, la paișpe septembrie 1901. El a prins războiul ăla de la Odessa.

‒ Da’ ce-a făcut înainte? Avea vreo slujbă? N-avea, avea pământ.

‒ Înseamnă că el era născut în…

‒… 1901!

‒ Toamna. 3 septembrie 1960. Și ma’mare…

‒ Cum să fie, mă, în ’60 născut?! În 60’… Mita e-n ’59 născută!

‒ Mituța e născută în ’59,Victoraș. Noi suntem colege dă școală.

‒ Și tu când ești născută, bre? Nu tot atunci?!

‒ Pi nu mai știu.

‒ Atunci s-a angajat, mă, că înainte probabil n-avea slujbă.

‒ Avea boii ăia și mergea cu boii… haaarr, Vasile!

‒ Pi înseamnă că de la boii ăia v-a pus vouă numele…

‒ Da, Haaarr Zoica, uite!

‒ Nu e, Zamfir mă chema, te rog frumos.

‒ Așa zi, te rog frumos.

‒ Ia taci din gură! Nu mai mânca înaintea mea.

‒ Te rog frumos. Sunt fata lu’nea Niculai Breazu de la Sălciile.

‒ Așa, de la Sălciile.

‒ Zis Zamfir.

‒ Numele și pronumele părinților. Tata: Petre Ion. Mama: Petre Fănica. Data și locul nașterii titularului:… Titularu’cine era?

‒ El.

‒ Da’ ce-i ăla titular?

‒ Ia taci, Mariano, că nu mai aud ce spun.

‒ Data și locul nașterii titularului: 4 septembrie 1903. Înseamnă că ma’mare era mai mare…

‒ Era mai mare ma’mare!

‒ Cu doi ani!

‒ Act de naștere: 5 septembrie1903. Eliberat de Sfatul Popular, comuna Adâncata.

‒ Nașa era mai mare cu doi ani ca tanti Miuța.

‒ Uite-l pe nea  Petre Pantazi ce frumos era la bătrânețe!

‒ Că-mi spunea tanti Miuța când îi făceam curat. Deci era nașa cu doi ani mai mare ca tanti Miuța.

‒ Care nașă, Mariano? Nașa cui?! Nașa a-mplinit cincizeci de ani în iulie.

‒ Eu pe ma’mare, de fapt pe amândoi nu-i știu așa decât bătrâni.

‒ Pă ma’mare nici io no știu, pă tataie îl știu, că făcea pă plită acolo, în odaie, făcea jumări cu ouă…

‒ Cu ouă, hă, hă…

‒ Așa, punea pă masă acolo…, făcea ppiaa, ppiaa…, că frigea, cu mămăligă.

‒ Cu mămăligă, așa.

‒  Ea a murit când eram prin clasa a treia, a patra.

‒ Și-aduce aminte.

‒ Școala și gradul cel mai înalt: două clase primare. Adeverință număru’ … eliberată de Școala Primară Adâncata.

‒ E carte de muncă aia?

‒  Pi da, e carte de muncă.

‒ Și io am carte de muncă.

‒ Io n-am, era pă vremuri, nu mai e acu, acu te-nregistrează. Așa da, te-nregistrează.

‒ Revizia vagoane,  nouășpe a-ntâia 1944. Da, deci după război, el a fost la Odessa.

‒ E și înainte, mă. uite, 1928, districtul CFR, deci el a lucrat de la început acolo, nu cu boii. 1928, 15 februarie. E și încorporat militar, trecut în rezervă… Încorporat în ’25?  Cum așa? Atunci?!

‒ Pi nu știi că să făcea recrutări? Și pe timpul lui Ceușescu să făcea.

‒ La ce? Că nu era niciun război!

‒ Primul și al doilea… când s-a terminat primul?

‒ În 1918.

‒ Ș-al doilea?

‒ În ’44… nu, în ’45… pe 8 sau 9 mai.

‒ Uite, băi, uită-te aici! UniuneaTineretului Comunist, Comitetul Central, dacă știi tu așa ceva…

‒ A fost membru de partid?

‒ Stai că nu e tataie, e Vasile Dumitru. Cine e Vasile Dumitru?

‒ Pi cine? Vasile Dumitru e frac-tu.

‒ 5 aprilie ’82. Să vedem… are poză, arde-l-ar pă mațe să-l ardă!

‒ Șantierul județean Țăndărei. 5 aprilie. Brigadier. Brigadier, băi, era!

‒ Da’ cine, mă? Cine era Vasile Dumitru atunci?

‒ S-a dus pă 5 aprilie ’82 și a plecat pă 17 aprilie ’83.

‒ Pi da. Nu-i născut în ’66 frac-tu?

‒ Lasă, bre, aici spune că era brigadier. Era brigadier el, ce mai vrei?!

‒ Ce-i ăla brigadier?

‒ Șef dă coloană.

‒ Ee la dracu’, cum e Banu, așa să punea brigadier.

‒ Uite, bre, coleașa, să te mândrești. Vasile Gherghina, Școala Generală Adâncata, premiu’ întâi, vezi, premiu’ întâi!

‒ Mă, tu ai căutat în cutia cu valori!

‒ A căutat în cutia cu valoare, Victoraș…

‒ Uite, na, să mai zici ceva.  Sus așa, Republica Socialistă România.

‒ În ce clasă! Ai? În ce clasă?

‒ Tu n-auzi că-i Republica Socialistă România?!

‒ În clasa întâi, măi.

‒ În clasa întâi toți copiii ia premiul întâi.

‒ Pi dacă era RSR, nu era cu…

‒ Și tu, când ai făcut școala, tot RSR era.

‒ Anu’:1968-1969.

‒ Io nici nu eram născută.

‒ Tu erai pă mandâr acolo, pă turbina lu’ tac-tu.

‒ N-auzi? De ce iese copiii pistruiați?

‒ E mă-sa vagaboandă.

‒ Nuaa, e sperma ruginită.

‒ A, hă, hă, așa zi.

‒ Eram dă Ilfov atuncea, după aia am fost dă Călărași, am fost dă Călărași, după aia am fost dă Prahova, după aia s-a trecut Călărași la Ialomița, ne-a dat dă Ialomița…

‒ Măi, m-a  apucat o durere de spate! Și capu’ mă cam doare. Stau prost pe scaunul ăsta. Și m-au făcut praf țânțarii. Mă duc să mă întind, să-mi dau cu spray.

‒ Adu-ne și nouă, fată.

‒ Stai nițel, să ne mai uităm la bancuri aicea… Ce-i asta? Republica Populară România! Te gândești? Nu Socialistă, nu România. Sfatul Popular al comunei Adâncata. Starea civilă.

‒ E certificat de naștere.

‒ Al cui? Al lu’ tataie?! În ce an s-a născut?

‒ 1903.

‒ 1903, în septembrie, 4… da, 4 septembrie 1903… Te gândești?

‒  Era mai mic ca ma’mare!

‒ Da, ma’mare era mai mare cu trei ani!

‒ Cu doi ani, Mariano, futu-i în mă-sa!

‒ Te gândești?… Unde erai tu, mă, când era Republica Populară Română? Unde?

‒ Așa, așa, Victoraș… Zi, fată, unde?

‒ Unde erai?

 

Susține Literomania

Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica este absolventă a Facultății de Litere a Universității București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri, în diverse reviste culturale. Este, de asemenea, autoare a două romane: „Nu mă atinge”, Editura Humanitas, 2011 și „La marginea lumii”, Editura Cartea Românească, 2018. A publicat proză scurtă, în „Literomania”, în cadrul rubricii „Flash fiction stories” (2017-2018) . În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: