De la substanțe și uleiuri până la piețele de capital și înțelegerile de pace – numeroase par lucrurile care se evaporă, dispar, sunt șubrede, instabile. Volatilitatea financiară are definiții complexe pe care le cunosc cei din domeniu, dar este observabilă și în experiența noastră cotidiană. Banii nu mai au de foarte mult timp acea materialitate de metal prețios a monedei, a tezaurului, a comorii. Au devenit virtuali, invizibili, numere schimbătoare în suprafețele continuu permutate ale internetului, coduri în home banking. Se înființează din ce în ce mai multe bănci exclusiv online, lăsând nostalgici pe amatorii de filme cu gangsteri din prima jumătate a secolului XX, privându-i de momentul culminant când ochii haiducului sclipeau la vederea aurului care umplea sacul printre gratiile de fier ale seifului. Cine știe ce satisfacție similară să fi avut și cei care au devalizat băncile românești la începutul anilor 90… Recent, însă, începând din 2009, odată cu Bitcoin, simptomatic și paradoxal din punct de vedere lingvistic, lexical, s-au inventat niște „active digitale” cărora li s-a dat numele de criptomonede (enlg. cryptocurrencies). Criptomoneda are propriile tehnologii de stocare și transmitere a informației și, exact cum îi spune numele, „crypto”, conține și posibilitatea de ascundere, încifrare, închidere ori mascare a informației, pentru protecție, firește. Inventând ceva cu pură existență convențională și virtuală, de tranzacție, contemporanii s-au întors la două cuvinte care au în conținutul lor semantic o contrapondere, sugerând iluzoriu o veche și secretă stabilitate, de care avea poate nevoie imaginarul nostru.
Sursă foto: aici






Scrie un comentariu