Cu niște luni în urmă, am avut norocul să devin unul dintre autorii „Dicționarului Multimedia al Teatrului Românesc”. Fusesem contactat de Kinga Boros, critic de teatru și redactor al revistei maghiare „Színház”, profesor la Universitatea de Arte de la Tg. Mureș, pentru ca mai apoi să-mi scrie și coordonatorul proiectului, Cristina Modreanu, critic și istoric de teatru. Am redactat o fișă despre unul dintre cei mai mari actori maghiari din România, András Csíky, și am fost surprins în mod constant de profesionalismul echipei DMTR. Scrisorile primite de la Cristina Modreanu și de la colegii săi erau mereu punctuale, la obiect, iar promisiunile, ținute fără cusur, ceea ce pentru un maghiar din România obișnuit cu strictețea redacțiilor din Ungaria, dar cunoscător totodată al lipsei de bani și al mentalității aferente din România (în țărișoara noastră lucrurile și mentalitatea se referă deopotrivă la români și maghiari), este de-a dreptul surprinzător.
Așa cum probabil reiese și din tabletele pe care le public, sunt un admirator oficial al teatrului, al acestui fenomen fierbinte, personal, intim și necruțător. S-a văzut și că mă preocupă lipsa de digitalizare care poate fi observată în România, dificultatea cu care un om încearcă să dea de Henriette Yvonne Stahl, Rebreanu sau Petru Dumitriu digitalizat. Ei bine, echipa DMTR a observat exact acest lucru și și-a dat seama că fără o inițiativă bine pusă la punct fenomenul teatral din România (poate să fie considerată o sensibilitate gratuită, dar cred că această sintagmă acoperă mai precis domeniul) nu are șanse de izbîndă. Așa cum putem citi chiar pe site, „…Dicționarul este un proiect menit să redescopere, să revitalizeze și să reimagineze arhivele teatrale pentru noile generații și să contribuie la prezervarea lor pentru viitor”. Scop pe care îl atinge fără doar și poate.
DMTR propune 50 de fișe împărțite în două secțiuni: artiști și spectacole. Nici în una, nici în alta, literele toate nu sunt încă activate și nici cele activate nu sunt integrale: există fișă despre Gina Patrichi, dar nu și despre Amza Pellea, să zicem. Cum aflăm din secțiunea „Despre”, „Intenția inițiatorilor este să continue completarea Dicționarului, pe măsură ce vor accesa noi fonduri.” M-aș fi bucurat dacă Ministerul Culturii ar fi recunoscut importanța majoră a acestui proiect și n-ar fi lăsat să fie dependent de capriciile sponsorizării.
Proiectul este unul comun, partenerii DMTR fiind Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea de Arte din Tg. Mureș, ceea ce contribuie, fără îndoială, la o înțelegere și mai amplă a necesității unor inițiative asemănătoare.
Personal, îi doresc DMTR toate cele bune. Normal că mă bucur că mi-am adus contribuția la el, dar nu numai din motive de orgoliu, ci și pentru că și în cultură lucrurile se prezintă ca vai de ele. Din fericire, nu este și cazul acestui proiect a cărui completare grabnică o aștept nerăbdător.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu