„Am declarat universul patria noastră”

Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o nouă rubrică săptămânală, realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din „Liniște, vă rog! Despre liniştea spiritului. Despre tihnă” de Lucius Annaeus Seneca (traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău, ilustrații de Andrei-Florin Măceșanu, Editura Seneca, 2014).

*

„Asta trebuie să facă virtutea şi cel care aspiră la virtute: dacă soarta va fi mai puternică şi va secătui puterea de a acţiona, omul nu trebuie să fugă imediat, întorcând spatele, aruncând armele şi căutând o ascunzătoare (ca şi cum ar exista un loc în care soarta nu l-ar putea urmări), ci trebuie să îşi vadă de treburile publice cu mai multă măsură şi, după ce a făcut o alegere, să găsească ceva în care să fie de folos statului.

Nu îi este permis să fie soldat: să caute o funcţie publică; trebuie să ducă o viaţă privată: să fie orator; i s-a impus tăcerea: să îşi ajute concetăţenii printr-o apărare tăcută; este primejdioasă chiar intrarea în for: în case particulare, la spectacole, la ospeţe, să se arate ca un bun tovarăş, ca un prieten de încredere, ca un oaspete care cunoaşte măsura; dacă a pierdut îndatoririle de cetăţean, să le exercite pe cele de om.

Din acest motiv, noi, cu un suflet mare, nu ne-am închis între zidurile unei singure cetăţi, ci ne-am deschis către relaţiile cu întreaga lume şi am declarat universul patria noastră, ca să putem da virtuţii un câmp mai larg. Îţi este închis tribunalul şi ţi se interzice să vii la tribună şi în comiţii: priveşte în urma ta câte regiuni întinse se deschid, câte popoare; niciodată nu ţi se va închide un spaţiu atât de mare, încât să nu-ţi rămână unul şi mai mare.”