Cartea, librăria și pandemia

Din „The Guardian” aflăm despre site-ul bookshop.org, o inițiativă a lui Andy Hunter, care este și unul dintre cofondatorii site-ul Literary Hub. Înființat la începutul acestui an, Bookshop.org a fost lansat pe 2 noiembrie și în Marea Britanie, unde va avea același scop ca și în SUA: să reunească online mai multe librării fizice, a căror existență este pusă în pericol nu numai de platforma Amazon, ci și, în prezent, de pandemia COVID-19.

Platforma Bookshop.org oferă posibilitatea librăriilor locale să-și vândă cărțile online, cu un profit de 30% . Trasnportul este gratuit, fiind asigurat tot de bookshop.org și de partenerii acestuia. În SUA s-au alăturat platformei mai mult de 900 de librării, iar în Marea Britanie, 130 de librării.

Altfel spus, bookshop.com oferă cititorilor posibilitatea să-și susțină online librăriile favorite de unde își cumpărau cărți înainte de pandemie, iar micilor librării, posibilitatea de a supraviețui într-un context economic foarte dificil.

În Belgia, aflăm de pe site-ul RFI, cărțile sunt considerate un „bun esențial”, ceea ce înseamnă că librăriile vor rămâne deschise și în lockdown. Același lucru speră să-l obțină și francezii, motiv pentru care au amânat decernarea Premiului Goncourt.

Cum stau lucrurile în România? Este considerată cartea un „bun esențial”? Nu legal, ca în Belgia, ci simbolic. Măcar simbolic.

Să vedem. În România există, conform unui studiu publicat de Ziarul Financiar, în jur de 250 de librării (nu se știe numărul exact, se poate doar aproxima), dintre care 70 sau 80, în București: „Astfel, Capitala are la fel de multe magazine de carte ca Lagos, cel mai mare oraş din Nigeria, sau ca Oslo, capitala Norvegiei, arată datele World Cities Cultures Forum. Prin comparaţie cu Bucureştiul însă, Oslo are de 3-4 ori mai puţini locuitori.

La polul opus se află oraşe precum Paris şi Tokio cu 1.250 şi respectiv peste 1.600 de librării, potrivit aceleiaşi surse. Spre exemplu, în Lisabona, capitala Portugaliei, un oraş cu doar 500.000 de locuitori ai la fel de multe librării ca în toată România.” (1)

Din alte surse (2), aflăm că „potrivit Eurostat, 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an”, de unde și numărul mic de librării din România.

În timp de pandemie, librăriile românești au supraviețuit cu greu. Iar cele mici, foarte greu (dacă au supraviețuit). Există vreo inițiativă asemănătoare cu bookshop.org? Nu, deși ea ar fi inutilă în condițiile în care marile librării au și site-uri de vânzare online care vând atât cât se poate vinde în România.

Care ar fi soluția?

Eu, unul, nu văd decât una singură: să așteptăm să treacă pandemia și să vedem cât de culți (sau de inculți) vom ieși din ea, deși mă îndoiesc că vom rupe ușile celor câteva librării din țară, librării care, apropo, încă mai sunt deschise! Adevărul este că în România nu există nici putere de cumpărare, nici interes.

Cine e de vină?

Nimeni, cine să fie? Probabil avea dreptate cronicarul când spunea că „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii”.

(1) https://www.zf.ro/zf-24/analiza-zf-romania-are-doar-250-de-librarii-iar-bucurestiul-19114389

(2) https://universul.net/romania-pe-ultimul-loc-in-europa-la-consumul-de-carte/