In memoriam Intersecții Nr. 179

Sean Connery – un portret subiectiv

Reach content for Google search „Sean Connery”

Pe 31 octombrie a murit, la vârsta de 90 de ani, Sir Sean Connery, actorul care l-a întruchipat pe James Bond în șapte filme ale seriei dedicate spionului britanic.

Actorul scoțian, care la numai 32 de ani, după ce fusese lăptar și lustrangiu de sicrie, ajunsese un star, nu a fost ferit de controverse și scandaluri.

Probabil cel mai controversat moment din cariera lui Connery a fost acela în care a declarat că femeile, cel puțin „unele dintre cele care întind coarda prea mult” (nu știu exact ce înseamnă asta!), mai trebuie pălmuite din când în când. Prea macho, prea nepoliticos, comentariul lui Sean Connery. Pe de altă parte, acesta nu ar fi ezitat să ia la bătaie orice bărbat care l-ar fi călcat pe bombeu într-un moment nepotrivit. E vorba de un machism care de altfel l-a ajutat nu numai pe Connery în cariera sa, ci și pe un Clint Eastwood, de exemplu, sau, mai aproape de vremurile noastre, pe un Sean Penn, și ei cu astfel de scăpări la activ.

Aveam vreo zece ani când am văzut primul film cu Sean Connery, la începutul anilor ’90, pe TVR. Întâmplător, era primul film cu James Bond, „Doctor No”, pelicula din 1962 care l-a impus pe Sean Connery. Pe atunci nu știam asta, de-abia mai târziu am identificat filmul după secvența cu Ursula Andress ieșind, ca o Afrodită, din apele mării. Și mai târziu aveam să aflu că printre cei care l-au încarnat pe James Bond s-au numărat și David Niven și Timothy Dalton, amândoi foarte buni în rolul agentului 007. Sau că 1983 a fost singurul an în care au fost lansate două filme James Bond: „Octopussy” (cu Roger Moore) și „Never Say Never Again” (cu Sean Connery, care nu mai intrase în pielea și costumul lui Bond din 1971; în plus, tot aici îl avem pe Max von Sydow în rolul antagonistului Blofeld, personaj cu numeroase apariții în filme Bond și care a fost interpretat, printre alții, și de Christoph Waltz în „Spectre” – 2015).

Reach content for Google search „James Bond” and „Sean Connery”

Pe la zece ani eram fan Roger Moore, pe care îl știam și ca James Bond, și ca Simon Templar (la acea vârstă văzusem cam toate filmele care rulau la televizor, și asta pentru că bunica mea nu rata nimic, ocazie pentru mine de a vedea absolut totul, inclusiv telenovele ca „Santa Barbara”, „Dallas”, „Andrea Celeste” sau „Podurile din Sankt Petersburg”, de care foarte puțini își mai amintesc).

M-am împăcat destul de ușor cu Sean Connery în rolul lui Bond, așa cum m-am împăcat mai târziu cu Pierce Brosnan sau cu Daniel Craig. Pentru mine, personal, James Bond rămâne un amestec între Roger Moore și Sean Connery. Pierce Brosnan a fost un Bond mai apropiat de Roger Moore, iar Daniel Craig mai apropiat de latura mult mai agresivă, impusă de Sean Connery.

Datorită lui Sean Connery și lui Roger Moore am devenit un împătimit al seriei James Bond, din care nu am mai scăpat niciun film din anii ’90 până acum, când aștept cu nerăbdare „No Time To Die”, cea mai nouă peliculă a francizei Bond.

Tot prin anii ’90, am redescoperit un Sean Connery ceva mai bătrân, chel, dar la fel de impunător. L-am redescoperit în „Highlander”, un film de categoria B din 1986, cunoscut la noi ca „Nemuritorul” și după care s-a făcut serialul cu Adrian Paul.

Filmul merită văzut nu doar pentru Sean Connery, ci și pentru un alt actor, Christopher Lambert, o apariție stranie și interesantă – ușor miop, ușor stângaci, însă cu un farmec aparte. Lipsit de noroc, Lambert nu a reușit să adauge în palmaresul său titluri notabile. Fiu de diplomat francez, educat într-o școală privată din Geneva, Lambert a eșuat mult prea devreme, nereușind să obțină roluri în filme ceva mai onorabile, care să nu fie de aventuri sau de acțiune. Rămâne însă memorabil în rolul lui Tarzan (pelicula „Greystoke” din 1984, unde o are ca parteneră pe Andie MacDowell) sau în cel al lui Connor MacLeod. În cazul lui Lambert, merită menționat, pentru cei curioși, și „Subway”, din 1985, film regizat de Luc Besson – un semieșec, de asemenea.

Reach content for Google search „Sean Connery” and „Highlander”

Sean Connery și Christopher Lambert

Reîntorcându-mă la Connery, tot în anii ’90 l-am văzut în filme ca „The Name of the Rose” (după romanul lui Umberto Eco) sau „The Hunt for Red October”, de o prestație impecabilă în ambele. Tot în vârstă, tot impunător, dar mai puțin chel decât în „Highlander”.

O mare dezamăgire a fost să-l văd apărând doar câteva secunde în „Robin Hood” (1991), ca Richard Inimă de Leu. Ce-i drept, Connery fusese Robin Hood în 1976, în „Robin and Marian” – unde interpretează un Robin cu început de chelie, obosit, întors din cruciade și hotârăt să o recucearească pe iubita sa din tinerețe, Marian, interpretată de Audrey Hepburn.

Am văzut, de asemenea, „Medicine Man”, din 1992, un film comercial și care, din păcate, nu a putut fi salvat de carisma lui Connery. La fel și „The Rock”, pe care prefer să-l uit.

Reach content for Google search „Sean Connery” and „Finding Forrester”

În anii 2000, l-am reîntâlnit pe Sean Connery în două filme diferite ca gen, dar care mi-au plăcut în egală măsură. Primul este filmul lui Gus Van Sant, „Finding Forrester”, care amintește poate prea mult de „Good Will Hunting”.

Sean Connery este un scriitor bătrân și ursuz, antisocial, care, după multe tatonări, devine mentorul unui tânăr de culoare, aspirant într-ale scrisului. Ca și „Good Will Hunting”, filmul impresionează, dar aici este meritul lui Sean Connery – așa cum în „Good Will Hunting”, meritul îi revine lui Robin Williams.

Cel de-al doilea film este „The League of Extraordinary Gentlemen”, considerat de critici un eșec total. Mie nu mi s-a apărut deloc un eșec. Dimpotrivă, este un film destul de onorabil din categoria celor cu supereroi, dar care evită gălăgia imposibilă și filosofiile ieftine din actualele filme Marvel. Ca să nu mai spun că filmul are la bază comic book-ul lui Alan Moore, un autor pe care îl admir mai ales pentru romanul grafic „V for Vendetta”, dar și pentru „Watchmen”.

Apropo de Alan Moore, dacă e să pomenesc un eșec, ar fi ecranizarea „From Hell”, cu Johnny Deep. Dar, repet, nu este cazul lui „The League of Extraordinary Gentlemen”.

În orice caz, Sean Connery rămâne pentru mine în primul rând James Bond, acel James Bond cu al său „ș” scoțian și cu o atitudine detașată și dură în același timp. Cum spuneam, datorită lui Connery și Moore voi rămâne pentru totdeauna fidel poveștilor cu James Bond. Să nu uit, așa, ca o paranteză: Sean Connery a apărut și în „The Avengers”, film din 1998, cu Uma Thurman și Ralph Fiennes, actor care mi-a atras atenția în „Pacientul englez” și care, după plecarea lui Judi Dench, a devenit M, superiorul în grad al lui Bond.

Nu pot să nu observ, acum, în final, că, fără să-mi dau seama, textul de mai sus a luat forma unei rețele formate din diverse legături (cinematografice) mai mult sau mai puțin surprinzătoare, pornind doar de la un singur nume: Sean Connery.

Sumar Literomania nr. 179

Susține Literomania

Despre autor

Raul Popescu

Raul Popescu

Absolvent al Facultății de Litere din Brașov. Și-a continuat studiile în cadrul Universității Transilvania din Brașov cu un masterat de Scriere Creatoare și cu un doctorat despre viața și opera lui Ioan Petru Culianu. Colaborează la „Observator cultural”, „Steaua”, „Astra (Supliment. Literatură, artă și idei)”.
În 2017, a publicat „Ioan Petru Culianu. Ipostazele unui eretic” (Editura Eikon, București), volum nominalizat la Premiile Observator cultural 2018, la secțiunea „Debut”. În 2019, a coordonat, alături de Adina Dinițoiu, volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal erasmen (https://erasmen-erasmen.blogspot.ro).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: