Despre insulte

Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o rubrică săptămânală realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din „M-ai întrebat de ce. Despre providență. Despre fermitatea înțeleptului” de Lucius Annaeus Seneca (traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău, ilustrații de Sașa Staicu, Editura Seneca, 2014).

*

Aceasta ne va fi aşadar consolarea: că se va găsi cineva care să îl facă să plătească pe obraznicul şi arogantul care ne-a făcut nedreptatea, chiar dacă noi vom trece, cu blândeţe, peste răzbunare; căci păcatele aceluia nu secătuiesc cu un singur om sau cu o singură insultă. Să ne îndreptăm acum către exemplul dat de cei pe care-i lăudăm pentru răbdare: Socrate, de pildă, care a luat partea bună a ironiilor pe care toţi le-au văzut la teatru şi a râs la fel de mult când, în comedie, soţia sa, Xantipa, l-a stropit din cap până-n picioare cu o apă murdară. Antisthenes a avut parte de ironii despre mama sa, barbară – ba chiar tracă; replica lui a fost că şi mama zeilor provenea de pe muntele Ida.