Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Etern
Lavinia Cîrdei
În încercarea ei de a se dezmetici, simțea cum îi fugea pământul de sub picioare. Emoțiile îi fluctuau în vid și tot ce putea percepe în concordanță cu realitatea erau bătăile necontenite în ușă. Cine ar fi putut fi la acea ora înaintată, ora la care singur îți duceai războaiele interioare? Apucase cu o oarecare îndoială halatul care acoperea maldărul de cutii. Călca furios pe parchetul răsunător, ajungând destul de rapid la ușa unde cineva ardea cu nerăbdare să o vadă. Printr-o mișcare rapidă, fără a se asigura cum obișnuia, fu luată prin surprindere de neexistența nimănui în fața sa. O cutie rămăsese pe pragul ce vestea căldura căminului, iar tot ce îi trecea prin minte era că singurul lucru de care ar mai fi avut nevoie ar fi fost o cutie de carton. Luase rapid un cuțit și îi ciopârțise sigiliul impus de niște adeziv slab.
Ceea ce era în interior o făcu să treacă prin mii și mii de stări și emoții într-un timp atât de scurt, făcându-te să te întrebi dacă nu cumva se oprise timpul în loc. Cutele îi apăreau pe față, părul îi albea, simțea cum ochii tindeau spre o ceață neplăcută, cum propria-i gură nu mai era în stare să schițeze nimic și cum coloana nu îi mai putea susține greutatea. Viața îi trecea prin fața ochilor și, totodată, se simțea împinsă spre un infinit abrupt, sfâșietor. Dar bătălia finală a fost atinsă odată cu contopirea obiectului în mâna femeii, ajunsă atunci o bătrână trecută prin secole, milenii chiar. Cenușa cădea încet pe podeaua scorojită, în final rămânând o ultimă materie care promitea să-i susțină amintirea celei care a fost cândva. Un ceas, martor al unei lupte primordiale, căzu provocând un ecou în casa goală și neînsuflețită.
Lavinia Cîrdei este studentă în primul an la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pasiunea pentru istorie, simbolism si literatură coincide cu micile încercări literare, scrise în dorința de a evada din universul uneori mult prea încărcat.
Scrie un comentariu