Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem câteva poeme semnate de Nicu Stanciu.
În adânc
prin porii balenei
deschiși ca niște ferestre
privim interiorul oceanului
”ce e azi?”
lumina pătrunde pieziș
la fel ca ploaia când bate vântul
”marți.”
pereții sunt perfecți
nici nu se văd
e doar aerul dintre noi și apă
miroase a cafea
și a plante
”oare și ei ne văd de afară?”
”care ei?”
un pește minuscul
cam de două-trei kile
apare de nicăieri
intră prin pereți
aștept să se lovescă de mine dar nu
intră prin mine
apoi prin tine
”ce naiba?” mă mir
peștele râde
”stai liniștit,
nici unul din noi nu e real…”
Accidentul
”…i-a făcut toate analizele, da,
l-a intubat, i-a dat un cocteil de calmante,
totul intravenos, cum altfel?
da, acum s-a trezit, da…da… îl dor toate,
capul, mâinile, picioarele,
coloana, bazinul, practic tot corpul…
da, încă o lună în spital, cel puțin…”
ascultă de pe pat cum le răspunde
la fiecare și le spune ce și cum
toate detaliile fără să omită nimic
timpul trece și povestea e lungă
telefonul sună în continuu
”le-am zis tot…” zice ea
”am auzit”, răspunde el,
”acum știu și eu povestea
pe de rost…
dar de suflet nu întreabă nimeni?”
”nu, doar de trup…”
Somnul fotografiilor
Când închid laptopul
în toate fotografiile din el adorm.
când îl deschid mă trezesc.
Apoi îmi dau seama că
atunci când am laptopul închis,
în laptopurile deschise ale altora
sunt treaz în fiecare din fotografii
ca și cum aș avea laptopul deschis,
când el de fapt e închis.
Și atunci cum poate cineva,
chiar și o fotografie,
să doarmă și să fie treaz
în același timp?
Să fie asta un semn al dualității,
o alternare plus-minus
ori iarnă-vară?
Iar dacă continuitatea e de fapt
un ciclu de pulsații discontinue,
care au toate aceeași lungime de undă,
rezultând o frecvență fixă,
un ”a fi sau a nu fi” repetitiv,
atunci de fapt somnul și trezia
nu sunt de fapt două fețe
ale aceleiași monede?
Greu de spus cu certitudine…!
Însăși ideea de certitudine,
care se opune celei de incertitudine,
ne încurcă iremediabil…
Nicu Stanciu, născut în 1980, la Blaj, județul Alba, de profesie artist plastic și scriitor. A absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca în 2004. A început să scrie poezie la 8 ani, iar proză din 2010. A publicat volumul de poezie „Cuvinte”, în ediție limitată, două volume în limba engleză „Life, an Ocean” și „HERE”, și romanul „Colecționarul”, ultimele trei disponibile pe mai multe platforme online, inclusiv pe Kobo și Barnes&Noble.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu