Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Casa goală
Emilia Crosman
-Sparge apa, mănâncă viața cu dinții, fă ceva! Nu mai sta ca o legumă – toată ziua cu ochii pe pereți! Mi se întoarce stomacul pe dos de scârbă când te văd așa. Vomit. Puhoi de venin o să se reverse din mine. Mi-e gura amară. La ce te zgâiești, fată? La ce? La semnele lăsate de muște pe bec? Tăcerea ta mă scoate din țâțâni. Ce ți-a lipsit de taci ca un mormânt? Îmi clănțăne dinții-n gură când stau lângă tine. Ți-am dat tot ce am avut mai bun, sufletul mai lipsea să ți-l pun pe tavă. Am rămas fără unghii și mi s-a jupuit pielea de pe mâini spălând găleți de vopsea și făcând curățenie pe șantiere. Nu ți-am refuzat nimic… Mă urăști?… Mișcă! Fă ceva odată! Orice. Măcar dă-ți cu ojă pe unghiile de la picioare, că oricum nu ți-a plăcut niciodată să-ți faci frumoase unghiile de la mâini. Aveai dreptate. De ce să le vopsești dacă le rodeai mereu? Na! Ți le fac eu dacă vrei. Doar spune-mi. Trântește ușa și plimbă-te până noaptea târziu, ca pe vremuri. Nu mă mai face să urlu la tine! Auzi măcar? Mai trăiești? Mă topesc ca o lumânare, încet și dureros, când te văd suferind în halul ăsta. Nici măcar nu știu de ce ești așa. De ce? Cine ți-a luat zâmbetul de pe buze și privirea sfidătoare? Ce s-a întâmplat în lumea ta? Nu erai mulțumită cu inimioarele de le primeai pe telefon? Alea roșii de zburau în sus ca artificiile. Mai bine nu mă speteam să-ți cumpăr chestia aia în care ai intrat cu totul. Zi-lumină priveai îndobitocită cum zboară inimile ca fluturii și vorbeai cu ecranul. Îți ridicai privirea din el doar când te duceai la ceilalți. Să nu cumva să te aștepte fie și un minut! Mie nu-mi spuneai nici dă-te mai încolo. Și eu, fără minte, te lăsam să faci ce te tăia capul. O palmă nu ți-am dat. Și acum… zici că vorbesc cu o păpușă. Of! Măcar de te-ai ridica și ai trăi ca atunci. N-aș zice nici pâs! M-aș uita la tine ca la televizor. De ce nu vrei să mai trăiești? Dana știe? Dacă o întreb, o să-mi spună sau o să-mi închidă ușa-n nas? Măcar a fost prietena ta vreodată? Mi-a zis doar că e treaba ta, ei n-au nici o vină. Ți-am spus eu că nu umbli cu cine trebuie. Niște ființe întunecate cu priviri de corbi. Mă apucă tremuratul numai când îmi amintesc de chipurile lor. Reci. Duri. Ca răngile. Ce vedeai la oamenii ăia? Dragostea prefăcută a porcilor de catifea care ți-au râmat în suflet până nu au mai avut ce să zdrobească. Asta ar fi trebuit să vezi , da’ tu nu: oameni faini! Ți-ai tăiat și cosițele blonde de dragul lor. Îmi spuneai mândră: Ei mă înțeleg, îmi citesc sufletul cu o singură privire. Tu nu știi nimic… Ah! Fata mea, întoarce-te la mine! Arată-mi unde te doare și desenează suferința ta pe inima mea îmbătrânită înainte de vreme. Trebuie să trăiești. Nu știu cât timp o să te mai pot mângâia. Mi-e greu, tot mai greu: mi-e casa goală, mamă…
Emilia Crosman are 30 de ani și este din București. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice – disciplină complementară Limba și Literatura Catalană (2013-2016) și Masterul de Studii Religioase – Texte și Tradiții (2016-2018). A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică” în cadrul rubricii „Flash fiction stories” a publicației „Literomania” (în nr. 181), unde a continuat să publice proză scurtă.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu