Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Apocalipsa din sertar
Gabriela Rus
„N-o să-i convină!”
„Cui îi pasă? Șefu’ așa a decis, noi doar aducem mesajul.”
„Și dacă ne-o dă înapoi? Noi ce facem cu ea?”
„Ce-ți tremură așa penele? Ești heruvim, nu o găină de curte!
„Liniște, ne-a văzut!”
„Salut, băieți! Nici nu știți cât mă bucur să vă văd! Am crezut că nu mai veniți până se stinge soarele și se împrăștie pământul. Au trecut optzeci de ani de când ne-am văzut ultima dată. Chiar am sperat atunci că terminăm cu prostia asta. Uite, am notat tot ce s-a petrecut de atunci, pe ani și categorii, dosar cu dosar.”
„Ești foarte ordonat, Filip! Șefu’ de asta te-a și ales. Tu nu pierzi nimic, totul stă la locul lui, totul îndosariat, clasificat, numerotat.”
„Firește! De la el am învățat. Creația Lui e perfectă și ordonată. Ceea ce nu putem spune despre ce au făcut oamenii cu ea pe-aici în ultima vreme. Nu o să înțeleg niciodată de ce i-a lăsat de capul lor. Dar ce mă bucur că ați venit! Facem o predare oficială? Cu trâmbițe și toate alea?”
„Păi nu, nu tocmai!”
„V-am zis eu că nu o să-i convină!”
„Tu să taci, că te las fără pene!”
„Ești un bou!”
„Mrrr, liniște, îmi provocați migrene!”
„Iar vorbiți toți patru deodată și nu înțeleg nimic.”
„Nu am venit”
„să o luăm”
„Apocalipsa”
„se amână.”
„Cum? Iar? De sute de ani aștept momentul ăsta și veniți să îmi spuneți că IAR se amână? Am trimis cerere în fiecare an, cu argumente solide, dovezi peste dovezi că nu mai merge. În fiecare an dosarul e mai gros. E o mizerie totală, e insuportabil!”
„Te înțeleg, Filip”
„se vede că ești”
„foarte obosit”
„dar Șeful a decis altfel.”
„Dar duceți-mă la El, dați-mi doar zece minute să îi explic. Nu mai are nici un sens. Nu mai e nimic bun aici.”
„Șeful a primit rapoartele tale”
„dar primește si multe rapoarte”
„pozitive”
„pline de speranță.”
„Vrăjeli! Nu pot să cred că Bătrânul înghite gălușca. Atunci să țină ei Apocalipsa în sertar. Eu m-am săturat. De omenire și de viață și de tot. Nu am cu cine schimba o vorbă aici. Sunt toți niște cretini.”
„Nu, asta nu”
„se poate”
„doar în tine”
„avem încredere.”
„Mergeți și spuneți-i Șefului că nu mai vreau. Uite-o aici! Să îmi găsească înlocuitor. Deși la cât de tâmpiți sunt oamenii în ziua de azi, s-ar putea să devină inutilă jucăria. Rezolvă tembelii ăștia și singuri!”
„Eu v-am zis că iese rău!”
„Acu’ ce facem? Șefu’ o să fie furios!”
„Doamne, cum m-am procopsit eu de-o ființă cu fricoșii ăștia? O să cer să fiu separat. Patru capete e prea mult, vreau să fiu independent.”
„Îi spunem șefului care e situația, va înțelege. Filip a slujit destule veacuri, are și el dreptul să se pensioneze. E doar un om, chiar dacă a trăit de cinci ori mai mult decât ceilalți.”
„Să știți că încă vă aud. Discuția asta m-a obosit, trebuie să mă întind puțin. Găsiți o soluție, nu aș vrea să fiu nevoit să iau măsuri drastice.”
„Nu, asta e interzis!”
„Nici măcar să nu te gândești!”
„E doar că va fi foarte greu să te înlocuim, Filip! Ești onest și curajos.”
„Și mai ales: nu uiți nimic. Cel de dinaintea ta a rătăcit-o și a fost panică. A coborât jumate de oștire cerească să o caute.”
„A picat un imperiu, au murit mii de oameni. Dacă o găseau ăilalți înainte? Era terminată omenirea!”
„E terminată oricum, nu înțelegeți? Găsiți pe unul care încă speră.”
„Speranța nu e de ajuns, Filip.”
„Ne trebuie cineva care își asumă”
„se ține de treabă”
„și atunci când vine momentul, o predă. Îl mai știi pe Iacob? I-a fost atât de frică de Apocalipsă, încât a ascuns-o de noi.”
„Și când l-a dat afară Șefu’ de pe post, a refuzat să o predea.”
„Știu ce vă trebuie. O pisică! Are o grămadă de vieți și tot tupeul din lume. O convingeți cu niște conserve de pește. În plus, i se rupe de omenire.”
„Filip, te crezi amuzant.”
„Norocul tău că Șefu’ are simțul umorului.”
„Mi-e somn, băieți. Trebuie să dorm puțin. Fuga la Șefu’ și să vă întoarceți repede cu vești bune pentru mine.”
Sumar Literomania nr. 410-411 (2026)
Scrie un comentariu