Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Parcă ieri
Teodor Fleșeru
Parcă ieri se născuse și încă îi mai joacă în minte poze cînd era bebeluș dolofan înainte de bolile copilăriei și apoi fotografia din prima zi de grădiniță, din clasa întâi la școală, cea încruntată alb-negru din primul buletin la paisprezece ani, apoi cea fals zâmbitoare din tabloul clasei a douăsprezecea D și după bacalaureat cea relaxată de pe diploma de absolvire, doamne ce mai bogăție de stări și emoții și experiențe au urmat în anii studenției dar și ghinionul că și-a rupt piciorul drept la schi în vârf de munte însă mare noroc cu bucătăreasa drăguță de la cabană care știa de primul ajutor de la ea de-acasă și l-a dus cu mașina la ortopedie unde l-au operat și i-au ghipsat gamba pe care au semnat toți cei din salon plus vizitatorii cum se vede și în fotografie iar următoarea a fost cea de pașaport pentru că bucătăreasa era finlandeza despre care tata i-a spus c-o să fie mamă bună și caldă c-așa-s bucătăresele tinere și harnice dar ea a trebuit să se întoarcă acasă fiindcă mama ei căzuse la pat într-o cabană solitară sus la munte unde n-avea pe nimeni să-i aibă de grijă iar el s-a dus după ea deși i-a luat ceva timp să se aclimatizeze și să poată înțelege de ce era atît de greu și de complicat să faci față frigului și întunericului și luminii zgârcite de-acolo și disperat s-a aruncat într-o copcă din gheața lacului vecin casei bucătăresei de-a crezut că moare și n-o să aibă ce să-și amintescă din viața asta, chestie care l-a speriat și l-a trezit din apa copcii c-o poftă nebună de viață încât a acceptat și semnat un contract de muncă pe-un vas de pescuit din nordul sălbatic pentru că banii erau buni și trebuia să alimenteze conturile familiei pe care finlandeza o conducea cu mână de fier ca mamă de băiat și fată, el tată cărora le trimise cecuri și poze cu somoni, marlini și pești spadă mulți ani dar când s-a întors a fost înștiințat că după moartea mamei dragii bucătărese și vânzarea casei familiale toți ai lui se mutaseră în Canada unde a zburat și el pentru că fiică-sa tocmai se logodise c-un tip din Quebec City cu care rămăsese grea cu copil dar pentru că încă frecventa colegiul din oraș finlandeza bunică trebuia să se ocupe de toate cele – nuntă, botez, bebeluș – în timp ce pe el l-au angajat la magazinul pescăresc deținut de un eschimos unde i-au fost expediate actele pentru divorțul care a durat ceva timp și multă supărare pentru că fie el o înșelase pe finlandeză, fie ea își găsise pe altcineva, totul era mult prea complicat, dar nu mai conta că tocmai fusese înștiințat de moartea părinților lui într-un accident de mașină și a trebuit să se întoarcă să-i înmormânteze și să vândă casa, era de-acum singur singurel, nefericit și debusolat, și-a reînoit pașaportul și a zburat în Grecia ca să aibă grijă de fiul lui care studia marinăria și s-a angajat om de serviciu bun la de toate în clădirea universității unde a întâlnit un consătean de vocație pescar stabilit acolo de mai mult timp și împreună au prins pește și-au deschis o cherhana cu câteva mese cu fețe din pânză caroate alb-roșu unde câștiga îndeajuns încât să trimită cecuri și poze finlandezei în Canada de unde după câțiva ani buni și nu foarte buni au venit cu toții la nunta fiului organizată pe malul mării în insula unde își găsise ceva de lucru între alte proiecte la care lucra și grație cărora își cunoscuse femeia care i-a promis să-i facă doi nepoți dar n-a trecut prea mult și au plecat cu toții în State unde după o vreme au format un fel de colonie familială inițiată de nepoatele lui cărora li s-a alăturat și finlandeza cu clanul ei dar în cele din urmă s-au întors cu calabalîc cu tot în țara de unde plecase originar, o întreagă aventură care l-a secat de puteri, dar în ce țară s-a întors, a lui sau a ei?
După aceea totul a fost și a devenit din ce în ce mai neclar până și-a dat seama că visase o viață de om și în timp ce visa începu să se gândească la ce visa și la faptul că multe lucruri pe care și le amintea nu se mai potriveau pentru că nu păreau adevărate așa cum și le amintea dar prezența lui în vis le perecepea ca probabile și așa ajunse să înoate confuz din vis în vis și la un moment dat încercă să se trezească de-a binelea ceea ce îl făcu să-și imagineze că poate ceea ce visa era cumva adevărat dar tot nu reuși să se trezească pentru că nici nu dorea să se trezească fiindcă era atât de bine să visezi că trăiești ca-n vis într-o înșiruire de poze perfecte mai ales că n-avea cum să se trezească pentru că era treaz și visul vieții contractase timpul scurs în jaloane care începeau să-și piardă înțelesurile și avertizările dar nici nu mai visa să se trezească, îi era bine așa treaz cum era pentru că nimic din ce i se întâmplase nu i se putea întâmpla altcuiva, nu putea concepe să fi fost altcineva în locul lui când se întâmplase să-și trăiască viața deși așa se părea să fi fost și nici până-n clipa asta nu reuși să renunțe la amintirea acelor momente când luase decizii pe care dacă nu le-ar fi luat viața lui ar fi curs în atât de multe alte direcții pe care le trăia acum deplin în mintea lui, în voia lui.
Florile, vântul, norii, zăpada, cenușa căpătară alt miros și înțeles legănându-se în poala bătrîneții ca un băiețandru alunecând pe pârtia de zăpadă sclipitoare îmbujorat de vijelia zborului împotriva vântului nemilos deși durerea constantă și gândurile continue erau istovitoare și neguros sâcâitoare dar și singura infuzie capabilă să-l trezească la realitatea vieții lui înviorate de șuieratul tăios al trăirii intens imediate
Sumar Literomania nr. 410-411 (2026)
Scrie un comentariu