Câștigătoarea concursului de proză foarte scurtă (flash fiction), etapa martie, este Veronica Stănică, cu proza Cuibul.
Cuibul
Veronica Stănică
M-am mutat în Tineretului. Linişte, parc, porumbei… Un porumbel şi-a făcut cuib pe geamul de la baia mea. Miroase-n toată casa a găinaţ. E-o casă mică. O garsonieră. Îmi pare rău, dar cuibul trebuie stricat. Îl sun pe nea Costel. Eu singură nu pot. Mi-e frică de blestemul berzei. Ce dacă porumbelul nu e barză? Tot pasăre-i şi el. Lui nea Costel nu-i este frică. El face treaba pentru care e plătit. Am vorbit, vine azi. Intră în casă încălţat. Se duce drept în baie. Se caţără pe cadă. Scoate ochelarii din buzunarul de la piept. Îi potriveşte pe nas. Se uită la geam, trage de mâner. Geamul nu se deschide. Se dă mai aproape. Apucă cu amândouă mâinile şi trage iar. Nimic. Oftează. Îşi impinge fesul în sus, pe frunte. Complicată treabă, domnişoară! De când n-a mai fost deschis? Nu ştiu, de-abia m-am mutat. E proprietate? Nu, stau cu chirie. Întoarce capul, mă priveşte peste ochelari. Aha, zice. Pare lămurit. E temporar, bâigui. La anu’ fac credit. Credit? Pe timpurile astea? Cum credeţi, domnişoară. Schimb vorba. Ce ziceaţi că are? Păi nu vedeţi? S-a blocat. Cine ştie cât o fi stat închis. Şi ce facem? Îl deschidem, ce să facem. Aveţi un patent? Acum văd că a venit fără scule. N-am. Cum arată un patent? Ca un cleşte, domnişoară. Cleşte am. Şi ciocan. Ce vă aduc? Aduceţi-le pe-amândouă. Ia cleştele şi se apucă de meşterit. Bombăne. Îşi şterge fruntea. Zgâlţâie geamul cu putere. Hai că parc-a cedat. Încă un pic şi gata. Căciula i-a ajuns în vârful capului. Geamul se deschide, scârţâind greoi. Pervazu-i plin de găinaţ. Apuc să văd porumbelul înainte să zboare. Sunt sigură ca m-a privit şi el. Îmi spun că oricum părea bătrân. Nu că m-aş şi pricepe. Oare poţi citi vârsta porumbelului în găinaţ? La copaci se poate, în inele. Cică şi la cerbi. Da’ rău mai pute, zice. Împinge găinaţul, cu tot cu cuib. Cuibul cade fără să facă zgomot. Gata. Asta a fost. Ieşiţi acum, să mă spăl. Aveţi cumva un prosop?
***
Mi-am luat casă. Mă rog, apartament la bloc. În acelaşi bloc. La scara de-alături. Noroc chior. Vorba aia, Tineretului. Linişte, parc… Am, în sfârşit, casa mea. Cuibul meu.
***
E dimineaţă. Pornesc filtrul de cafea. Dinspre hotă se aude ceva ce seamănă a uguit. Lovesc burlanul cu mătura. E o pasăre. Aud cum îşi ia zborul. Mă reped la geam. O văd. E porumbel. Alung gândul. Pornesc hota. O las să meargă o vreme în gol. Opresc. Ascult. E linişte. M-am speriat degeaba. Plec. Mă întorc acasă târziu. Adorm greu. Visez berze cu crenguţe aprinse în cioc. Mă trezesc obosită. Pun de cafea. Din burlan se aude un uguit.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu