In memoriam

Andrei Bodiu (27 aprilie 1965 – 3 aprilie 2014)

Într-o zi de 3 aprilie, Andrei Bodiu a plecat dintre noi. Îi simțim lipsa. Unii dintre noi i-au fost studenți la Facultatea de Litere din Brașov. Alții îl cunosc doar ca poet. A fost un om, dar și un poet deosebit. Andrei Bodiu s-a născut pe 27 aprilie 1965 în Baia Mare. A debutat în 1991, în volumul colectiv Pauză de respirație (împreună cu Simona Popescu, Caius Dobrescu, Marius Oprea – cei care sunt acum cunoscuți drept Grupul de la Brașov, din care și Andrei Bodiu a făcut parte, grup care l-a avut ca mentor pe Alexandru Mușina). În 1994 i-a apărut primul volum de poezie, Cursa de 24 de ore (Editura Marineasa). Au urmat: Poezii patriotice (Editura Marineasa, 1995), Studii pe viață și pe moarte (Editura Paralela 45, 2000) și Oameni obosiți (Editura Paralela 45). În 2014 a apărut, postum, volumul Firul alb (Editura Tracus Arte). În 2004, Andrei Bodiu publică primul și ultimul său roman, Bulevardul Eroilor (Editura Paralela 45).

Epilog

Și capul nostru și mâinile noastre sunt
închise sunt legate
nu se vede nimic

nimic

Sunt aici aici aici
suntem puși unul lângă altul
ne învârtim în cerc
ne învârtim în cerc
simțim căldura și frigul și ploaia și ninsoarea
și ploaia și căldura și ninsoarea și frigul

atât

atât

Firul alb

Un om tânăr
Vorbind singur pe stradă
Gesticulând gata să
Te atingă din greșeală.

O femeie între două vârste fardată
Ușor nedormită vorbind
singură la casa de bilete
apoi în metrou

O fată care spune tare
Unui perete: „Uimește-mă”

Un fir alb subțire desparte lumea în două.

Foto: Mircea Struțeanu

Scrie un comentariu