Concurs

Concurs Flash Fiction, iulie 2017

Câştigătorul Concursului Flash Fiction Literomania x Editura Univers pe luna iulie 2017 este Andrei Panțu, cu proza Trenul de Constanţa. Îl felicităm şi îl rugăm să ia legătura cu noi la adresa de mail literomania2017@gmail.com.

Ca de obicei, vom reveni săptămâna aceasta cu alte câteva proze foarte scurte care ne-au reţinut atenţia (în eventualitatea publicării unui volum de flash fiction).

Vă urăm succes în continuare la concursul nostru, în luna august! Detalii despre concurs aici.

Publicăm mai jos proza câştigătoare:

Trenul de Constanţa
Andrei PANȚU

Fug la peroane, nu mai am timp să caut linia, văd un tren care se pune ȋn mişcare şi sar ȋnăuntru. Mă strecor ȋntr-un compartiment ȋn care mai e doar o bătrână cu părul blond, mă aşez la geam. Merge spre Constanţa, da? Da, da. Merge pe dracu’, după jumătate de oră văd doar pietre, râuri, munţi şi iar pietre. Trenul se opreşte pe un pod suspendat, deasupra unui lac, bătrâna deschide geamul, scoate o undiţă de sub banchetă şi pescuieşte. Şi dacă porneşte trenul? Nu pleacă aşa repede. Vrei şi tu una? Nu, mulţumesc, dar degeaba refuz, bătrâna scoate altă undiţă de undeva de sub fustă, aranjează o bucată de şofran ȋn cârlig şi mi-o pune ȋn mână. Mă uit la ea, ȋntinerise şi chelise ȋn ultimele minute. Prinde doi peşti, vrea să-mi dea şi mie unul, intră câţiva inspectori de poliţie peste noi, ȋi confiscă peştii, pe mine nici nu mă bagă ȋn seamă, dar ȋi pun ei cătuşele şi o duc ȋn alt vagon.

Ies pe hol, s-o salvez. Îi lovesc cu pumnii în piept până când mă prăbuşesc peste ei. Mă umplu de paie, inspectorii sunt sperietori de ciori, sau m-au păcălit, şi le-au pus ȋn drum, să mă ȋncurce. Mă ȋntorc ȋn compartiment, trenul porneşte, intră un bătrân cu două sacoşe negre, se aşază chiar lângă mine. Mă mut pe celălalt loc de la geam, el vine tot lângă mine. Mă duc ȋnapoi, bătrânul mă urmează. Mă scuzaţi, vă ajut cu ceva? Bătrânul dă din cap scurt, şi nu mai face nicio mişcare. Mă aplec şi-l privesc de aproape. Sacoşele ȋi căzuseră din mâini, şi ȋnţeleg că bătrânul a murit.

La dracu’. Ies pe hol şi mă-ntreb ce să fac. Îmi aprind repede o ţigară. Aş bea şi-o votcă, doar ca să nu-mi mai aduc aminte. Azi e 1 mai, însă trenul e aproape gol, nu se grăbeşte nimeni s-ajungă la munte. Trecem printr-o pădure tot mai ȋntunecată, cu miros de levănţică.

Din compartimentul vecin iese o tipă blondă pe hol şi ȋşi aprinde o ţigară. Fumul ȋmi intră-n ochi. După ce ȋmi revin, mă uit atent la ea, îi vorbesc, mă-ntreabă unde lucrez, tocmai m-au dat afară nenorociţii, las’ că le-arăt eu lor, ce-o să mă mai distrez azi, dar n-o să-i zic asta, o mint că sunt manager la o firmă inventată de mine. Intrăm ȋn compartimentul ei, o-mping pe banchetă, mă duc peste ea, oh, da!, zice ea, ȋmpinge-mă, ȋmpinge-mă şi mai tare, te rog, cât de tare poţi tu, dar eu mă gândesc tot la cadavrul de dincolo. Se întunecă şi mai mult, trenul intră ȋntr-un vulcan, auzim cum clocoteşte lava sub noi, bate cineva ȋn uşa de sticlă, sunt controlorii, vin din compartimentul cu bătrânul şi o să-mi ceară şi biletul, iar eu am bilet pentru Constanţa. Controlorii intră peste noi.

– Dumneavoastră aţi stat ȋn compartimentul ăla? mă ȋntreabă unul dintre ei. Haideṭi cu noi.

Mergem toţi dincolo. În locul bătrânului zăcea un sac plin cu canabis.

Scrie un comentariu