Sugestie importantă: Trebuind să respecte rigorile impuse unui dicționar, intrările acestuia vor începe, așa cum e firesc, cu prima literă a alfabetului. Totuși, pentru cititorii care vor să intre mai repede, cu mai profundă înțelegere și cu mai puțin efort în esența fenomenelor t’ahioiene, autorul recomandă începerea lecturii cu intrările: T’ahioi, T’ahionia, Tahioni.
T’ahioi – Locuitor al planetei T’ahionia. Denumirea de t’ahioi are aceeași formă și aceeași pronunție la singular și la plural, deoarece t’ahioii au proprietatea de a se multiplica sau unifica instantaneu (vezi Multiplicare/unificare), după voință și împrejurări, astfel că niciodată nu știi cu câți t’ahioi stai de vorbă; de aceea, este contraindicată utilizarea persoanei a doua singular în adresarea către un t’ahioi, cea mai bună soluție fiind să ne adresăm cu dumneavoastră, indiferent cât de familiari suntem cu respectivul. De altfel, t’ahioii înșiși vorbesc despre ei la singular utilizând pronumele noi.
De asemenea, t’ahioii nu au un sex biologic distinct, ca în cazul pământenilor. Noțiunile de femeie și bărbat le sunt necunoscute, iar consecințele generate de astfel de diferențe nu se manifestă în cultura și civilizația t’ahioiană. Astfel, nu există discriminări pe bază de gen, nu există homosexualitate, interesul pentru fotbal și bere este mai degrabă moderat, nu există reviste glamour și nici moda nu provoacă atâtea dureri de cap ca în cazul pământenilor; mai mult, nu există dramolete legate de despărțiri și, în consecință, nu avem de-a face cu divorțuri. Lista acestor aspecte poate continua până la detalii de genul Cine duce gunoiul? sau Cine spală vasele?, care nu fac parte din viața cotidiană a t’ahioilor. Din păcate, atunci când este vorba de Cine conduce mașina?, abilitățile unui t’ahioi reprezintă o medie între cele ale unui bărbat și ale unei femei pământene; prin urmare, când vedeți o mașină parcată pe două locuri sau abandonată (în cel mai bun caz cu avariile aprinse) în mijlocul drumului, în cel mai dificil loc de trecere, nu vă grăbiți să dați un verdict superficial și misogin: Mână de șoferiță, ce să-i ceri?.
O altă caracteristică a t’ahioilor este aceea că ei, ca specie biologică, nu au înfățișare proprie. Prin urmare, un t’ahioi poate exista numai sub o formă de împrumut, cum ar fi un pământean sau un animal de companie. Mai rar, un t’ahioi poate să ia înfățișarea unui animal sălbatic sau, în mod excepțional, a unui obiect neînsuflețit (credem noi că e neînsuflețit!): o mașină care rămâne în pană când ți-e lumea mai dragă, un telefon care rămâne fără baterie chiar în momentul culminant al interviului pentru jobul vieții tale, ba chiar și un cui îndărătnic care te face să-ți dai cu ciocanul peste degete atunci când vrei să-l bați într-o scândură.
Cercetările sunt abia la început, dar unii savanți (scientists, pre limba lor) opinează că asemenea însușiri ar fi consecința faptului că organismele t’ahioilor sunt alcătuite din tahioni (vezi Tahioni), așa cum este și planeta lor.
T’ahionia – Planeta t’ahioilor. La nivelul curent al cercetării științifice, se știe că această planetă există într-un Univers paralel, astfel că ea, contrar legilor fizicii clasice, se poate intersecta/suprapune cu Pământul sau chiar, simultan, și cu alte planete din alte sisteme solare. Astfel, discutând în termeni profani, ea este și, în același timp, nu este, precum Legea românească a impozitării bacșișului, acciza la carburanți și alte asemenea proiecte; concluzia logică ar fi că, la fel ca T’ahionia, și aceste proiecte sunt foarte coerente și funcționează foarte bine, dar într-un Univers paralel.
Tahioni – particule ipotetice, existente doar pe baze teoretice, care ar călători mai repede decât lumina. Dacă ne este permisă o analogie, ei au proprietăți asemănătoare cu cele ale master plan-ului românesc pentru autostrăzi: dacă acestea ar exista, s-ar putea circula cu viteză mai mare decât cea posibilă în prezent în Universul românesc, ba chiar – la fel ca în cazul tahionilor – actuala viteză maximă de pe drumurile românești ar deveni minima vitezei de circulație pe autostrăzi. Deocamdată însă acestea sunt vise, la fel cum se spune și despre prezumatele particule că ar fi visul lui Dumnezeu. Și, tot la fel cum ipotetica existență a autostrăzilor este luată în considerare când politicienii ne zugrăvesc viitorul fericit ce ne așteaptă, unii întreprinzători deja utilizează tahionii în lecuirea diferitelor boli (credulii să trăiască!).
Din existența ipotetică (doar ca rezultat al calculelor) a tahionilor rezultă și existența ipotetică a t’ahioilor: sunt semne (mai ales rele, deși ei nu-și propun să facă rău) care ne indică prezența lor, dar știința n-o poate demonstra cu certitudine, cel puțin nu încă.
Sumar Literomania nr. 410-411 (2026)
Scrie un comentariu