Poezie

„In memoriam” de André Demedts

Literomania vă propune un poem de André Demedts (1906-1992), poet de expresie flamandă. Poemul a apărut, la noi, în antologia „Poeți flamanzi” (Editura pentru Literatură Universală, 1965), în traducerea lui Gellu Naum.

In memoriam

Poate că anii trec, dar nu-i mai număr,
căci de la moartea ta nu s-a mai întâmplat nimic
de care să-mi aduc aminte.
Îmi văd de munca mea și tac.
Da, îmi continui cu fidelitate munca,
atent, cu multă grijă,
cu îndârjire chiar.
Tu știi, pe vremuri, cum mă dăruiam
oricărui lucru;
la fel fac și acum,
căci tot te simt alături
pe tine, care dormi în umbră.

Și astfel, singur, fac ce trebuie făcut
fără să mai aștept pe nimeni și nimic;
mă duc sau vin, și ochii mei privesc
cum înverzește, când și când, pământul,
apoi cum verdele se-ngălbenește.
Peste vreo treizeci-patruzeci de ani poate-o să fiu
sătul să știu atâtea,
sătul să înțeleg de ce, la urma urmei, viața e plictisitoare,
de ce-i îngheață flacăra
când nu mai arde pentru nimeni,
când, ca pe un trandafir,
nu mai trebuie s-o mai cultivi.

Un milion de veacuri după noi
se va roti pământul
cum se rotește astăzi.
Și, totuși, înainte de-a fi mort și eu
de-atâta timp ca tine,
o să dispară fără urmă
tot ce doream să fie împreună
ca focul și lumina,
ca jarul și cenușa.

Recomandare Literomania

Despre autor

Literomania

Literomania

Platformă literară independentă.

Scrie un comentariu