In memoriam

In memoriam Radu Niciporuc

A plecat dintre noi, în seara de 12 iulie, după o luptă cu o boală necruţătoare, prozatorul Radu Niciporuc – colaboratorul nostru, deţinătorul rubricii „Jurnal la babord” vreme de mai bine de şase luni (chiar de la primul număr al Literomaniei). A plecat mult prea devreme, tocmai când se hotărâse să lase marinăria (era inginer de nave) şi să se consacre literaturii. Publicase, în 2016, volumul de povestiri (marinăreşti, desigur) Pascal desenează corăbii (Editura Cartea Românească), pentru care a obţinut Premiul de debut al revistei Observator cultural, şi avea în lucru un roman. Radu Niciporuc era un discipol al scriitorului ardelean Alexandru Vlad (unul dintre optzeciştii noştri de prim rang, dispărut şi el prematur în 2015, autor, printre altele, al romanelor Ploile amare şi Omul de la fereastră) – şi eu aşa l-am cunoscut, la început. Radu Niciporuc a venit în redacţia Observatorului cultural şi mi-a adus cărţi din partea lui Alexandru Vlad; apoi a venit în calitate de prozator, la rândul lui, debutat la o vârstă mai mult decât matură (peste 60 de ani), dar decis să se consacre scrisului, cu atât mai mult cu cât volumul său fusese foarte bine primit de critică şi, în genere, de mediul nostru cultural.

Au rămas de la Radu Niciporuc aceste povestiri marinăreşti, care ocupă un loc aparte, prin exotismul, dar şi prin rafinamentul lor stilistic (surprinzător pentru o proză de aventuri), în peisajul literar contemporan. (Radu Niciporuc se revendica de la Joseph Conrad, mai degrabă decât de la un Radu Tudoran, cu a lui carte Toate pânzele sus). Prietenia cu Alexandru Vlad (care se află în spatele unui personaj din povestiri) a lăsat evidente urme literare: fraza amplă, lucrată, ca de orfevru, este construită după modelul frazelor maestrului său. Proza de atmosferă şi aerul de moralist discret amintesc, şi ele, de Alexandru Vlad. „O surpriză importantă pe care ne-o rezervă Radu Niciporuc – scriam în cronica pe care i-am consacrat-o în Observator cultural – este tocmai aceasta: nu acţiunea primează în povestirile sale, ci descripţia, nu verbul, ci substantivul şi adjectivul. Proza lui marinărească nu este o proză de aventuri, ci una de atmosferă, o proză rafinată la nivel stilistic, cu fraze lungi, frizând uneori preţiozitatea, şi cu decupaje vizuale de-a dreptul cinematografice. Personajele sunt redate adesea în gros plan, din unghiuri neobişnuite, executând gesturi pe care numai camera de filmat le poate surprinde, iar descripţiile de peisaj (mare, cer, uscat) ţin cont – cum o face un fin peisagist – de calitatea şi intensitatea luminii. (…) Personajul-narator, alter ego al autorului, este un contemplator şi un discret moralist, pasionat de spectacolul pestriţ, derizoriu şi în acelaşi timp copleşitor al navigaţiei şi al mării, un explorator al naturii umane”.

Au mai rămas de la Radu Niciporuc şi aceste texte (scurte şi captivante povestiri) pe care ni le-a trimis, săptămână de săptămână, pentru rubrica sa, „Jurnal la babord”, de pe Literomania. Ar merita, poate, adunate şi publicate, în memoria scriitorului.

Pentru mine, a rămas şi memoria omului şi a scriitorului, de care m-au apropiat, la început, prietenia lui cu Alexandru Vlad, iar apoi această colaborare săptămânală cu Literomania. Radu Niciporuc este în continuare cu noi, pe Literomania, prin textele sale – pe care le veţi găsi oricând, dacă veţi da click pe rubrica „Jurnal la babord”. Eu, una, le păstrez – lui Radu Niciporuc, şi lui Alexandru Vlad – o amintire preţioasă.

Foto: Alice Valeria Micu (sursa: Cluj Manifest)

Despre autor

Adina Dinițoiu

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Scrie un comentariu