Literatura la feminin Atelier

Istorii orale (IV)

                  În primul rând, nu mai sunt cu tine…

– Lucram la Casa Poporului șî duceam muncitorii cu liftu’ până la unu, doi, patru, până ajungeam la mansardă, la etaju’ opt, acolo am lucrat, la Casa Poporului, pă carte dă muncă. Eram dăspărțiți, eu aveam alt gagiu… acuma, io să duc muncitorii… și vinea șî ăla care vorbeam io cu el… Mi-aduc aminte, io duceam muncitorii, al dracu’ cum a făcut, cum m-a pândit, s-a băgat șî el în lift cu mine… Când l-a văzut ăia, ce era să facă? Mă, șî când mi-a bușit una-n gură, hai hir-ai a dracu’ de curvă, te-am prins acuma, te omor în lift, iat-a dracu’, m-ai lăsat ș-acu vorbești cu clienții, zice, cu cine duci pă etaj?! Da’ io i-am zis așa, mă, io în primul rând nu mai sunt cu tine… Dacă e, io vorbesc cu cine vreau, nu mai sunt, fata e la mama, și-n primul rând sunt dăspărțită în judecată, în București te-am dat, în judecată, da? Ai vândut casili?  Mi-ai dat milioanili? Nu mai am treabă, tată, cu tine, pot să vorbesc cu cine vreau.

– A, deci divorț cu acte…

– Da, deci divorțu’ a fost cu… fata care-am avut-o.

– Șî el, ca să nu-l ia în pușcă’, s-a dus, că era moldovean din Botoșani, și l-a obligat legea să plătească casa, că avea să-mi dea din urmă, avea miliarde! Și n-avea pe ce să-mi dea până n-a vândut toată casa asta, că, cum e mâine, trebuia să-l ia la pușcărie să facă pușcărie pentru Mihaela.

– Păi ce avea să-ți dea?

– Pi, alocația care nu mi-o dădea mereu… Făcea ce făcea ș-o mânca el, ș-am păstrat șî io toate bonurile. Până pe data de… am luat ș-apoi n-am mai luat niciun ban. Deci alocația fetii unde e? Era la mine fata, nu era la el, că legea mi-a dat-o mie… Aia n-a fost nimic… Șî… când m-a bușit în liftu’ ăla cu toți muncitorii,  a sărit ăia, da’ ce era să facă, că dacă era în lift n-aveam cum, că nu era să zici că pă mansardă, era îngrămădeală, m-a umplut dă sânge, șî ăia zicea, Sălcianu, ce faci? Ete, bărbatu-tu te-a umplut dă sânge, iat-al dracu’, cum o fi intrat în lift cu noi?  N-a fost nimica… Am lăsat pă altu’ în locu’ mieu, mă, io cobor acuma și mă duc la inginer, zic, coboară șî tu, hir-ai al dracu’, c-acu mă duc la inginer, ai să vezi tu, că pleci de la brigada asta… te duci dracu’ la altă brigadă…

– A, lucra cu tine…

– Cu mine…

– Ea era șăfă acolo.

– Io eram șăfă dă duceam materiale, muncitorii, vopsele, țeve, carofele, faianță, draci, ce-aveau.

– Carofele?

– Carofele de-astea care-i la blocuri, dă vine căldura pă țevile-alea!

– A! am înțeles acuma.

– Ai înțeles acu? Așa, șî-mi curgea sânge, ai, hir-ai al dracu’, să vezi ce te fac io acu, dacă nu te fac io dă comandă, să fii tu al dracu’, am și drăcuit, da’ el zice, ei și ce dacă, ce dacă, ei, o să vezi tu, m-am dus la ingineru’ ăsta.  Domnu’ inginer…! Ce-ai făcut, mă? Ce-i la gura ta?  Domnu’ inginer, m-a bătut nenorocitu’ ăsta, m-a prins în liftu’ ala, ce-a făcut, mă, ce-i, mă, la gura ta?  David al tău, care ești dăspărțită dă el? Ei, hir-al al dracu’ să fie, ai să vezi tu că dă mâine încolo nu mai lucrează la brigada ta, îl dau, hir-ar al dracu’, la brigada a șasea, a șaptea, să nu mai fie în lift cu tine! Că el, când e, vine-n lift cu mine, că trebuia să-l duc la etaju’ unu, doi, tot io îl duceam, cu material, cu muncitori. Mi-a pus el ceva la gură, imediat s-a oprit sângili, așa, am stat la urmă lipită, nu știu ce mi-o fi pus… să să oprească! Bușâtura aia care m-a bușât rău… Acuma el credea că-i dă joacă, nu să aștepta la așa ceva, Davide, nu-i zicea Cornel, cum îl cheamă, Davide, în cinci minute să vii la mine, la birou, că dracii te ia, pi, dacă tu te-ai dăspărțit de ea, poate să vorbească oricucine, gata, nu mai aveți combinaj unu’ cu alta, dacă nu mai ai contact cu persoana, nu mai stai cu ea împreună, de ce o bați în lift? Cum o prinzi în lift, cum o bușăști! Da’ ce-ai cu ea?! Dacă tu ești dăspărțit de ea poate să vorbească oricucine, că nu mai e cu tine. Fii atent, zice, dă mâine încolo să nu te mai prind pă etaju’ ei sau în liftu’ ei! Te dau la altă brigadă, deci să nu vă mai găsiți unu’ cu altu’ în lift să vă luați la ciucă șî tu s-o bați mereu. Te duci la altă brigadă. Șefu’, pi, io nu mă duc la altă brigadă, ce, io stau în brigada ei. Dacă io îți spun că de mâine nu mai stai în brigada ei, te duci, să nu mai dați ochii unu’ cu altu’, așa, dacă dai în ochi cu ea, o bați mereu, cum o prinzi în lift, arde-i, pi ce făcem noi aici? Ea trebuie să ducă muncitorii cu etajur’li până la 8 cu liftu’… Lasă fata să vorbească cu cine vrea ea… Șî p-ormă, dimineața, l-a dat la altă brigadă, gata, a zburat dă pă liftu’ mieu… A doua zi, hai că o iau pân tunel, mă duc la servici, la birou acolo, să iau material, să-ncep să duc oamenii, muncitorii, să iau vopsea, faianță, carofel, draci! Ș-a doua zi…! Mă găsesc cu el… știi, altă brigadă… Fir-ai a dracu’ să fii! îmi zice mie… De ce mă drăcui, mă, de ce mă drăcui? Fir-ai a dracu’ dă nenorocită, zice, vorbești cu altul șî acuma din cauza ta m-a dat ingineru’ la alte brigăzi! Păi, așa meritai, mă băiete, pi, tu, dă câte ori, dă câte ori mă prindeai în lift, mă băteai, dă câte ori mă prindeai în lift, mă băteai, pi ce-nseamnă asta?! Tu nu mai ai treabă cu mine, io pot să vorbesc oricucine, nu? Și ce treabă mai avem, legătură, noi unu’ cu altu’? Dăcât să mă bușăști în lift?! Nu, du-te la altă brigadă! La brigada doi l-a dat, că io eram la unu. Șî când ne mai găseam p-acolo, pă la materiale, făcea p-acolo, pi, ce zici că nu te butușăsc iar?! Ai du-te dracu’, că nu mai ai cum, nu mai eşti pă liftu’ mieu… că ingineru’ te-a dat la altă brigadă, prostule, ș-așa nu te mai găsești tu cu mine… Dacă l-a dat la altă brigadă, am terminat legătura, nu mai avea cum să mă găsească pă mine în lift dacă nu mai era la brigada mea… Șî p-ormă nu mai m-a bătut domnu’… Da’ o dată m-a prins chiar la etaju’ opt, fără să-mi dau seama, al dracu’ a venit de la brigada doi și mi-a turnat o găleată d-aia dă apă direct în cap, o găleata d-aia care făcea ei ca să mai ude la reparații… direct în cap…

Foto: Dumitriţa Stoica

Parteneriat media


Despre autor

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica

Dumitrița Stoica (n. La 10 aprilie 1959, în Adâncata, Ialomița) este absolventă a Facultății de Litere din Universitatea București, doctor în filologie cu o teză despre teatrul poetic de orientare modernă de la începutul secolului XX. Actualmente este profesoară la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. A publicat manuale de liceu, auxiliare didactice, articole de opinie și eseuri în diverse reviste culturale. În 2011 i-a apărut romanul „Nu mă atinge” la Editura Humanitas. A publicat, de asemenea, proză scurtă în „Literomania”, la rubrica „Flash fiction stories”.

Scrie un comentariu