Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o rubrică săptămânală realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din „M-ai întrebat de ce. Despre providență. Despre fermitatea înțeleptului” de Lucius Annaeus Seneca (traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău, ilustrații de Sașa Staicu, Editura Seneca, 2014).
*
Înţeleptul şi cel care aspiră la înţelepciune vor folosi remedii diferite. Pentru cei care nu au atins perfecţiunea şi care încă se călăuzesc după judecata publică le propun următorul leac: ar trebui să se expună nedreptăţilor şi insultelor, căci toate acestea sunt mai uşoare pentru cei care se aşteaptă la ele. Cu cât este mai respectabil cineva – prin origine, reputaţie sau avere –, cu atât mai curajos să se comporte, amintindu-şi că în prima linie de bătaie stau cei din clasele nobile. Să îndure insultele, calomniile, vorbele de ruşine şi orice terfelire de parcă ar îndura strigătul de luptă al duşmanilor, suliţele lor lungi şi pietrele ce vâjâie pe lângă coifuri fără să îi atingă. Să ţină piept nedreptăţilor ca unor lovituri – unele împlântate în arme, altele în piept – fără să se clatine, fără să se mişte cu un pas din locul său. Chiar dacă eşti urmărit cu înverşunare şi strâns de-aproape, tot este o ruşine să cedezi. Păzeşte-ţi locul pe care natura ţi l-a sortit. Vrei să ştii care este? Este locul adevăratului om.
Scrie un comentariu