„O plimbare pe sus și pe jos” cu Haplea

În acest număr al Literomaniei, vă propun o aventură cu Haplea („O plimbare pe sus și pe jos”), personaj celebru atât în interbelic, cât și în anii de după cel de Al Doilea Război, creat de graficianul Marin Iorda (prescurtare a numelui său real, Marin Iordache) (1901-1972). Un artist multitalentat (pictor, grafician, scriitor, om de teatru), cu orientare de stânga, a cunoscut succesul cu personajul Haplea, ale cărui întâmplări au fost transpuse în versuri mai întâi de Moș Nae (Nicolae Batzaria, care va fi arestat de regimul comunist în 1951, iar în 1952 își găsește sfârșitul în lagărul de la Ghencea), iar mai apoi, din 1970, când Marin Iorda reia aventurile lui Haplea, ca scenarist va fi cooptat Tudor Mușatescu. Nu știu exact când a apărut pentru prima dată „O plimbare pe sus și pe jos” și unde – eu am găsit-o în almanahul „Flacăra ’86” (p. 157). În fine, despre personajul Haplea ne spune mai multe însuși Marin Iorda, în prefața volumului de teatru „Haplea la stăpân” din 1938 (citatul apare în volumul „Istoria benzii desenate românești. 1891 – 2010” de Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu, Ed. Vellant, 2010): „Haplea e, după cum îl arată numele… un Haplea. Cam ce ar putea însemna acest cuvânt? Că omul este un prost, un nerod și un lesne încrezător. E… și nu prea e așa. Fiindcă Haplea nu e un nerod de rând, nici un prost sadea. De multe ori, dacă înțelege anapoda unele lucruri, nu-i de vină el, ci acei cu care trebuie să stea de vorbă. Și când înțelege pe dos anumite vorbe sau întâmplări, vina n-o poartă mintea lui, pe care nu i-o bănuiesc prea săracă, ci tocmai o istețime neașteptată, ce-l face să se ducă cu gândul mai departe decât ceilalți muritori. Și cu toate astea, uneori, este uluitor de simplu în ce face și ce spune. Și simplitatea lui pornește din aceia că are un suflet neasemuit de bun și de cinstit. Încrezător în oameni, în gândurile și sufletele lor, ele nu le pune la îndoială nici vorbele”. (Bozz)