Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă (despre iubire) de Dana Banu.
Zgomotele, sunetele, valurile
Femeia ține în brațe trupul adormit al bărbatului. Prin fereastra deschisă intră zgomotele orașului la prima oră.
În timp ce se învârtea ieri prin parcarea de la firmă, de la radioul deschis al uneia dintre mașini a auzit vocea lui Serge Reggiani recitând din Baudelaire. A fost precum o revelație. Pe fundal, o muzică de pian abstractă. L-a zărit venind înspre ea în timp ce vocea lui Reggiani continua să se învârtă în spirale adormitoare și în arabescuri strălucitoare. Și pianul îl îmbrăca pe Baudelaire și deschidea larg toate ușile spre versurile lui. Pe fundalul acela sonor, el venea înspre ea. Părea o scenă care se repetă de secole. Asta e dragostea! și-a spus, în timp ce se lipea de el simțindu-i bătăile inimii.
Gesturi mici și firești. Voci. Pași. Zgomote. Oameni îmbrățișați în lumină. Pe străzi. În parcări. Pe acoperișuri. Pe Sena. Pe marile bulevarde sau pe străzile mici, cu case înecate în iederă.
Cânta o femeie în Sicilia, într-o vară. Într-un sat oarecare, prin care treceau cu mașina, și s-au oprit să privească lumina. O melodie abruptă. O voce răgușită. O femeie cu palme uriașe. Cu ten mediteranean și sâni bogați răsfrângându-se abia ascunși de decolteul unei rochii simple din stambă maro, cu buline mici și albe.
Femeia întindea rufele albe la soare. Le prindea cu niște clești mici din lemn. O femeie de pământ. Sălbatică și bronzată. Un bărbat trecut, cu riduri multe în jurul ochilor, desculț și cu cămașa scoasă din pantaloni, a ieșit din casă. A ajuns în spatele ei. A luat-o pe sus și a dus-o în casă. Râdeau amândoi. Asta e dragostea, și-a spus.
Nimeni în afară de bărbatul ei nu o poate fotografia. E mereu în mișcare. Fotografiile nu ies reușite. El o urmărește și prinde momentele în care nu e atentă. Nu știe că e fotografiată. De aceea mai mereu apare în fotografiile ei reușite, din profil, din spate, din depărtare. Intră apoi uneori în irisul lui și îi pictează tablourile. Se descoperă cu uimire în lucrările lui. Cine e femeia aceea? l-a întrebat într-o zi, arătând cu degetul spre ea însăși. E o femeie iubită, i-a răspuns. Sunetele care formau cuvintele din răspunsul lui au început să râdă jucăuș. Se alergau unele pe altele. Săreau. Se dădeau peste cap. Un fel de sărbătoare erau.
Dragostea e de parcă ai auzi norii cei albi și uriași în timp ce alunecă pe cer în drumul lor. Dragostea o poți vedea dacă știi să privești și să asculți. Ea este muzica dintre oameni. Nu trebuie decât să îi privești cu atenție. Poți vedea muzica dintre ei erupând liberă și plină de forță. O simfonie. Asta și înseamnă de fapt în greacă „simfonie” – sunete împreună. Precum „Opera Sinfonia” italiană, dragostea poate fi urmărită în toată desfășurarea ei impetuoasă: repede, încet, repede și dansant. Allegro, adagio, scherzo și rondo.
Dragostea e precum zgomotul mării când vine spre tine înspumată. Nu poate fi îmblânzită, dar te poate face a ei. Valurile ei strigă și cheamă. Dar pot și vătăma sau ucide.
Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista „Astra”. Este poetă, prozatoare, călătoare literară și scenaristă. De-a lungul timpului, a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. Tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: „Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017; „Insomnii orientale”, 2023, precum și volumele de proză: „Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021; „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri”, 2022; „Lumea exotică a Salmei Metivet”, 2024.
Sumar Literomania nr. 397 (2026)
Scrie un comentariu