Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem o proză scurtă de Dana Banu.
Dana Banu
Fum
Poți să îți spui vine iar noaptea și dacă spui cu voce tare chestia asta e bine, se face dimineață. Poți să îți spui nu-i nimic, chiar nimic, încă o iluzie care dispare exact așa cum a venit, adică în fum de țigară și în liniște.
Astăzi îți voi povesti despre Insulă, știi că mă țin aproape întotdeauna de cuvânt, ți-am promis că am să îți vorbesc despre Insulă deci iată-mă gata să plec iar înspre ea.
Acolo m-am născut eu, într-o familie ciudată de oameni care se iubeau prea mult și urau din tot sufletul lor Apa. Îți dai seama? Să locuiești pe o Insulă și să urăști Apa.
Oamenii de acolo au ridicat niște munți întâmplători, cred că nu aveau ce face. Au construit apoi niște bărci și au plecat cu ele departe. Eu am rămas. Eram singurul căruia nu îi era frică. Nici acum nu îmi este. Nu m-am schimbat prea mult. Tot nu am învățat să înot dar asta nu înseamnă că nu pot să calc pe Apă când vreau eu. Astăzi vreau.
1.
E foarte ușor să pleci. Închizi ușa, nu spui la revedere, ieși pe stradă. Printre oameni totul pare ok. Sunt mulți, colorați, nu au o identitate precisă. Supraviețuirea este o chestie la îndemâna oricui, mai ales când ai o bicicletă cu aripi pe care ți-o desenezi în fiecare dimineață cu o grație inefabilă. Îți spui, aha, oamenii ăștia nu trăiesc pe o Insulă, oamenii ăștia chiar știu să înoate. Îți spui că așa e normal, dacă oamenii care trăiesc pe o Insulă ar ști să înoate nu ar mai exista insule locuite.
Îți spui că pleci dar de fapt te întorci. Vezi ce simplu este?
2.
E foarte greu să te întorci. Fiecare plecare lasă în urmă un om. Când te întorci nu mai găsești nimic din el. Dacă eu plec astăzi din mine nu mă mai pot întoarce mâine și nu mă mai pot găsi întreagă. Asta e. Nu mai pot. Pentru că ziua de ieri este o Insulă și de pe Insulă nu poți pleca, nu poți renunța așa deodată și gata. Fii sigur, fiecare plecare este doar o uriașă dorință de a te întoarce. Pentru că ai vrea să fie altfel, pentru că ai vrea să știi și tu înota dar iubești prea mult Apa și chiar ai învățat să calci peste ea. Ea te-a acceptat.
3.
Dincolo de plecări și întoarceri rămâne un semn. Un semn mic și aparent fără nicio importanță, precum toate cuvintele pe care uneori oamenii și le spun doar din plictiseală. Mereu aud cuvinte, mereu încerc să le înțeleg, le tot repet încercând să înțeleg de unde vin ele și ce vor să spună cu adevărat. Atât de mult zgomot inutil. Atâtea gesturi pe care nu le înțeleg. Mi-am luat Insula cu mine când am venit aici iar aici nu e bine. Oamenii tot pleacă și se tot întorc. O țară fără nicio culoare.
Văd semne, aud cuvinte. Și Apa se îndepărtează de noi. Poate este vremea să plecăm. Rămâne oricum un semn mic în urma noastră.
4.
Asta e Insula. Un cerc perfect ca orice formă geometrică enervantă. O alergare continuă. Mereu aproape, departe mereu. Asta e Insula. Locul din care nu poți pleca pentru că ești înconjurat de Apă și Apa ești tu, supraviețuitorul, ultimul care a rămas pe Insulă. Ăsta ești tu.
Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista „Astra”. Este poetă, prozatoare, călătoare literară și scenaristă. De-a lungul timpului, a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. Tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: „Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017; „Insomnii orientale”, 2023, precum și volumele de proză: „Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021; „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri”, 2022; „Lumea exotică a Salmei Metivet”, 2024.
Scrie un comentariu