Atelier Flash fiction stories

Oglinda

Oglinda                     

Pierdut în gânduri, un om își confunda oglinda mare din camera de zi cu ușa transparentă de sticlă situată alături și, până a-și da seama de regretabila sa greșeală, incredibilul se produsese deja: se regăsi dintr-odată înăuntrul oglinzii ca într-o perfidă capcană. Derutat, făcu stânga-mprejur voind să părăsească oglinda, dar se izbi de suprafaţa acesteia ca de un perete, trezindu-se cu un cucui pe frunte.

-Ce chestie! exclamă uluit, apoi se așeză pe un scaun privindu-și camera.

 

Mai târziu, când nevasta se întoarse de la lucru și aruncă o privire spre oglindă, rămase ca la dentist căci, în loc să se vadă pe ea însăși, își zări soțul stând pe un scaun si privind-o complet derutat. Speriată, femeia aruncă o privire în spatele ei, dar în spatele ei nu era nimeni.

-Ce glumă proastă mai e și asta? se întrebă femeia ușor supărată și, cu un gest nervos, își înlătură o buclă rebelă de pe frunte.

-Asta nu-i glumă, spuse bărbatul și se ridică, încercând să se apropie de ea, dar își turti nasul de suprafața oglinzii.

-Mă crezi acum? întrebă el. Habar nu am ce se întâmplă, dar nu mai pot ieși de aici.

-Vai, Doamne! exclamă femeia. Să chem poliția?

-Poliția? Și ce să facă poliția? zise bărbatul.

-Sau pompierii.

-Si ce să facă pompierii?

-Nu știu nici eu, spuse femeia. Dar ce-ar fi să sparg oglinda?

-În niciun caz! strigă bărbatul alarmat. Mă fac și eu cioburi.

-Asta cam așa-i, răspunse femeia, dar nu-i mai veni nicio altă idee.

 

Și când, mai târziu, bărbatului i se făcu foame, ea puse un pachet de unt, două ouă, pâine și sare în fața oglinzii. Iar bărbatul își făcu omleta pe aragazul reflectat în oglindă și o mâncă mestecând încet și îngândurat.

Iar când se făcu noapte, femeia, opintindu-se din răsputeri, trase patul din dormitor în faţa oglinzii.

-Sunt moartă de oboseală și aș vrea acum să mă culc, spuse ea, sfătuindu-și soțul să facă la fel. Apoi așteptă până ce el se întinse în pat și stinse lumina.

-Noapte bună, spuse ea. Când să te scol mâine?

Dar nu primi niciun răspuns. În oglindă era acum beznă, iar bărbatul dispăruse de parcă n-ar fi fost.

 

Surpriza

– Nu pot să cred! Azi e ziua mea, și tu nu mi-ai făcut nicio surpriză! spuse bărbatul.

-Și cum aș putea să te surprind? întrebă femeia.

-Dăruiește-mi, de pildă, o mașină mișto!

Drept care femeia merse la bancă, ridică treizeci de mii de euro și îi cumpără bărbatului o mașină mișto.

-Asta nu mai e deloc surpriză. Căci a fost ideea mea, spuse bărbatul.

Așa că femeia coborî în pivniță, luă un topor și făcu mașina bucăți-bucățele. Acum bărbatul fu foarte surprins.

 

Despre autor

Jan Cornelius

Jan Cornelius

Jan Cornelius, scriitor de limbă germană originar din România, traducător şi publicist, s-a născut în 1950, la Reşiţa. A studiat franceza şi engleza la universităţile din Timişoara, Düsseldorf şi Stirling (Scoţia). După ce a părăsit România în 1977, s-a stabilit la Düsseldorf, unde a lucrat câţiva ani ca profesor de liceu. A publicat în Germania numeroase cărţi de proză satirică, volume pentru copii, poezii, eseuri despre literatura modernă. A colaborat la reviste satirice germane şi elveţiene şi a scris comentarii despre cultura modernă şi piese radiofonice pentru posturile de radio naţionale din Germania şi Elveţia. În România, a publicat comentarii despre literatură în „Observator cultural”, „Dilema veche” şi „România literară”. A tradus în limba germană şi a prezentat în lecturi publice diverşi scriitori români contemporani, printre aceştia numărându-se Dan Lungu şi Matei Vişniec. În 2017, publică la Editura Humanitas volumul „Eu, Dracula și John Lennon. Povestirile unui trăitor și uluit observator în România comunistă și în mirificul Occident”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.