Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ scriitori români contemporani, anchetă inspirată de cea pe care „The Guardian” a găzduit-o până în 2021, numită „Books that made me”, care, la rândul ei, a fost inspirată probabil de ancheta apărută inițial în „The New York Times Book Review”, în 1984. În acest număr, a răspuns pentru cititorii Literomaniei scriitorul și jurnalistul Petre Barbu.
1. Ce citiți în aceste zile?
„Maratonul de o sută de ani – Strategia secretă a Chinei de a înlocui SUA ca superputere globală” de Michael Pillsbuy, apărută la Editura Niculescu în 2020. O carte foarte bine documentată, din care am aflat o mulțime de lucruri despre modul cum Statele Unite au încurajat și au finanțat dezvoltarea Chinei comuniste, începând de la Richard Nixon până la Barack Obama. Este cea mai mare greșeală geostrategică a Statelor Unite.
2. Care este cartea care v-a schimbat viața?
N-am avut această întâlnire cu vreo carte.
3. Ce carte v-a influențat cel mai mult?
Am căutat să învăț câte ceva din fiecare carte pe care am citit-o. „Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Márquez, care m-a încurajat să-mi cultiv și să-mi dezvolt imaginația. De asemenea, aș mai adăuga romanele lui Kurt Vonnegut, care m-au învățat ce înseamnă umorul de calitate, concizia și construcția narativă. Nu în ultimul rând, m-a marcat dramaturgia lui Cehov.
4. Numiți cartea (sau cărțile) pe care nu ați reușit s-o (să le) terminați de citit.
De obicei, când cumpăr o carte, o citesc integral, chiar dacă sunt bolnav sau nu-mi place. N-o abandonez, n-o arunc, pentru că am dat bani pe aceasta. Nu-mi permit acest „lux” pe banii mei. Totuși, sunt câteva excepții. Am să le numesc cu sinceritate, deși am să mă fac de râs, mi-e rușine de aceste „eșecuri”. E numai vina mea, cărțile n-au nicio vină. „Zgomotul și furia” de William Faulkner; „Creștinismul – istoria unei idei și a modului în care aceasta ne-a modelat lumea” de Tom Holland; „Transparența” de Radu Vancu; „Mai puțin decât dragostea” de Bogdan Crețu.
5. Numiți cartea pe care o dăruiți cel mai des.
Nu dăruiesc cărți. Nu împrumut cărți. Sunt zgârcit. Nu-mi permit ca alții să citească pe banii mei. În schimb, recomand cu mare generozitate cărțile pe care le citesc, chiar le laud mai tare decât un agent comercial.
6. Care dintre cărțile secolului al XX-lea vi se par supraevaluate?
Nu știu. Nu pot să mă pronunț.
7. Care dintre cărțile din literatura secolului al XX-lea vi se par subevaluate?
Habar n-am! Nu pot să mă pronunț.
8. Numiți o carte pe care v-ați fi dorit s-o scrieți.
„Conjuraţia imbecililor” de John Kennedy Toole. Și apoi să fi murit…
9. Ce carte ați recitit cel mai des?
N-am o carte, dar recitesc în fiecare an una sau două piese de A.P. Cehov: „Pescărușul”, „Trei surori”, „Unchiul Vanea” și „Livada de vișini”. Să nu-mi treacă anul fără Cehov! De asemenea, la intervale de doi-trei ani, revin fie la „Război și pace”, fie la „Idiotul”.
Petre Barbu (n. 1962) este jurnalist, scriitor, dramaturg. Absolvent al Facultății de Mecanică din Galați (1988). A debutat editorial în 1993 cu volumul de nuvele Tricoul portocaliu fără număr de concurs. A publicat apoi romane (Dumnezeu binecuvântează America, 1995, 2016; Ultima tresărire a submarinului legionar, 1998; Blazare, Polirom, 2005; Marea petrecere, 2014; Vremea tatălui, Polirom, 2022), nuvele (Până la capătul liniei, 2012; Cățărarea în cer, 2017; Delegatul lui Petre, 2021), publicistică (Primul an de publicitate, 2013; Primul an de marketing, 2019) și teatru (Teatru, 2003; Puterea a șasea, 2020). Câteva dintre piesele sale au fost distinse cu premii și nominalizări la concursurile UNITER (Dumnezeu binecuvântează America; La stânga tatălui; Tatăl nostru care ești în supermarket; Masa puterilor noastre; Delegatul; Sufletul pereche ș.a.), multe fiind montate de Theatrum Mundi din București, Teatrul Național din Târgu Mureș, Teatrul Foarte Mic și Teatrul de Comedie din București ori produse de Teatrul Național Radiofonic, Societatea Română de Radiodifuziune sau Televiziunea Română. Romane ale sale au fost traduse în sârbă, bulgară și slovenă.
Scrie un comentariu