Pur și simplu oameni

Oameni obișnuiți cu problemele lor obișnuite – ei figurează în volumul de proză scurtă al lui Robert Șerban. Firește, problemele obișnuite devin dintr-odată probleme grave dacă ele sunt personale: scriitorul le privește exact în aceste momente. Un flăcău merge după apă la izvor și nu mai vine pentru că, așa cum observă tatăl lui enervat peste măsură, face dragoste cu o fetișcană într-un cort; un bărbat este nervos pentru că trebuie să arunce în aer un aeroport; un bolnav vrea să se sinucidă, dar reușește să vomeze numai din cauza a ceea ce înfulecase.

Cum așa, „un bărbat”? N-ar trebui să-l numim terorist? Nu, nicidecum. Robert Șerban surprinde momentul în care teroristul e numai un om. Proza lui poate fi numită „modernă” chiar din cauza asta: nu e vorba, aici, despre niște oameni cărora li se întîmplă lucruri nemaiauzite; dimpotrivă, chiar lucrurile „explozive” sunt narate aproape tern, economicos, într-un stil foarte precis.

În același timp, e o lume foarte românească. Cunoaștem cu toții scena: stau oamenii la rînd sau lîngă o bere și îi fac cu ou și oțet pe politicienii momentului, prețurile, inflația, cam totul de pe lumea asta. Dar în timp ce expresiile sunt vulgare, dispoziția rămîne bună, e oricînd loc de o poantă bună sau de încă o bere. Așa cum pentru Sandu Ghiran e de ajuns să vadă cum se mișcă cortul ca să uite de mînia lui și să exclame „dragul tatii!”, nici pentru ceilalți protagoniști nu se dărîmă pămîntul chiar dacă ei cred asta. De aceea, „Oameni în trening” este un titlu foarte expresiv: nu sunt aici oameni în jeans, cu atît mai puțin oameni în costum. Un pic mai încolo sunt oamenii în maieu.