Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri, poate, cine știe?, viitori scriitori. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei vă propunem câteva poeme semnate de Denisa-Cristina Mîndrean.
gust amar
am un gust amar în gură,
și vreau să mă pierd,
să uit de tot ceea ce nu am realizat,
de tot ceea ce nu am fost
(și nu am să fiu)
de tot ceea ce sunt dar nu e suficient.
trăiesc azi, sperând la ziua de ieri,
la trecutul care-mi închide geamul,
și nu-mi lasă creierul să mi se oxigeneze.
am un gust amar în gură.
de la paharul de whiskey,
de la țipătul frustrant după ultimul eșec,
de la explicațiile pe care ți le-am oferit
dar pe care ai ales să nu le înțelegi.
aș vrea să uit tot ceea ce nu am putut ierta,
să plâng fără să mi se deshidrateze floarea din balconul prăfuit,
să zâmbesc fără să-mi amintesc că fac riduri.
am un gust amar în gură,
până voi da uitării
tot ce-mi amintesc în fiecare zi.
șoapte printre morminte
se aud clopote din cimitir,
un murmur surd și gemete de suferință,
se aud muribunzii care-și dau sufletul
unui spirit păgân, prins într-o boală fără diagnostic.
se vede rugina de pe poarta cimitirului,
se văd spiritele singuratice, vizitându-se reciproc.
se vede dorul, se vede suferința chipurilor crispate,
iar crucile pline de noroi sunt profanate,
de gândul celui care încă nu a plecat dintre noi.
se aud șoaptele printre morminte,
se aud glasuri stinse, fără drept de apel,
se aude gândul, se aude viața,
se aud bocete nesigure cufundate în suferință.
trăim în tăcere și cumva,
nu putem ignora gălăgia celor dintre noi.
urlete de durere,
cer înnorat.
cineva își ia adio.
o mare de regrete
ți-am dat drumul și am plecat
fără o direcție anume în gând.
afară a început să plouă,
furtuna din mintea mea a întunecat cerul
și a speriat maidanezii care cerșeau mâncare.
nisipul ud se prindea de picioarele mele reci,
în timp ce vântul îmi deranja părul.
respirația mi s-a oprit pentru o secundă,
când viața mi-a trecut prin fața ochilor
într-un clipit nefericit
după o respirație bruscă;
dar valurile violente mă opreau din contemplare.
am izbutit să lovesc cu piciorul o piatră
care a sărit în față, proiectată de impact.
curând,
eram doar eu, în timp ce vântul îmi răscolea gândurile
iar ecoul incertitudinii îmi șuiera în ureche.
m-am așezat pe o piatră rece,
care mi-a amintit de atingerea ta caldă,
în timp ce valurile îmi loveau picioarele
(acum la fel de reci ca vremea de afară)
și mă simțeam precum un pește care
ajuns pe nisipul ce-i împrejmuia zona de confort,
s-a rătăcit în ambiții,
sufocându-se cu oxigenul pe care nu l-a mai putut elimina.
Denisa-Cristina Mîndrean (n. 1999) a studiat Limba și Literatura coreeană & Limba și Literatura engleză la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în prezent fiind masterandă la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor. Pasionată de literatură încă din școala primară, a debutat în revista „PreTexte”, în cadrul căreia a contribuit atât cu poezii, cât și cu proză pe durata școlii gimnaziale, participând, în egală măsură, la concursuri de literatură la care a obținut diverse distincții. A publicat în volumul „Chemări necunoscute” și a fost co-coordonatoare a evenimentului „Arta în viziunea noastră”, în cadrul căruia a avut loc un recital de poezie. A publicat recenzii literare pe blogul personal și poezii în reviste precum P(RO)EZIA și „Revista Golan”.
Scrie un comentariu