Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem câteva poeme semnate de Xenia Negroae.
1.
am fost îndrăgostiți la un moment dat –
asta e consolarea mea pentru faptul că
am inima frântă;
se spune că este mai bine să iubești & să pierzi
decât să nu iubești deloc,
îți păstrez amintirea precum un suvenir
luat dintr-un loc pe care l-am vizitat odată
am fost în brațele tale
am hanoracul ăsta ponosit drept dovadă
hanoracul în care am adormit pe podeaua din baie,
hanoracul pe care l-ai purtat în nopțile în care mă întrebai
„unde te doare? calmează-te și arată-mi”
dar eu nu puteam vreodată să mă calmez
& nu știam niciodată unde mă doare –
pur și simplu durea
pur și simplu nu știam unde.
— i got my heart broken and all i got was a hoodie.
2. happiness is a choice
în oglindă îmi trasez conturul tristeții,
printre jaluzelele trase pătrund raze de lumină
ca farurile mașinii într-o noapte ploioasă
când îți foloseai respirația să desenezi un smiley face pe geam,
aș vrea să pot desena unul acum
pe sticla asta crăpată prin care se holbează abisul
înapoi la mine prin irișii arși de soare
n-a fost alegerea mea să locuiesc în corpul ăsta,
însă eu sunt oricum incapabilă să fac alegeri –
nu m-am putut decide care sex îmi place mai mult,
acum mă îndrăgostesc de toate
fără să mă gândesc;
pe caietul meu de engleză scrie
happiness is a choice you make,
altă alegere pe care nu o pot face.
3. (tu nu ești tata)
știu că nu este cel mai confortabil lucru
să mă ai ghemuită la pieptul tău
ca o adunătură de oase fragile,
îmi pare rău, doar așa mă pot simți în siguranță –
atunci când eram mică dormeam cu tata
și îl loveam în burtă cu picioarele mele micuțe
iar el nu spunea nimic,
doar se culca pe podea
ca peste câteva minute să se trezească cu mine plângând
pentru că îi simțeam lipsa,
suporta încă o rundă de picioare și se întorcea cu spatele
dar eu voiam să fiu ținută în brațe –
alt set de lacrimi, alt set de lovituri
tu te poți întoarce mereu cu spatele
și va trebui să accept asta &
să te iubesc în continuare încercând să
nu am coșmaruri dacă nu mă ții de mână
pentru că tu nu ești tata,
iar asta este o binecuvântare & un blestem
în același timp.
Xenia Negroae are aproape 18 ani și este elevă în clasa a XI-a. A publicat poeme în diferite reviste online, precum „Parnas XXI”, „Revista Euphorion”, „Revista Golan” și „Ficțiunea OPTm”.
Scrie un comentariu